Dorin Tudoran – Mulțumiri dlui Marius Stan


Prins cu mîna în sacul altora, dl MS răspunde din toate pozițiile pe pagina de Facebook a dumisale, din toat pozițiile și la orice, mai puțin la diagnosticul de plagiat pus de o publicație poloneză unei contribuții. DT a urmărit, nu ușor, pentru că omul tot publică în rafale, aceste răspunsuri și îi răspunde la rîndul său, cu măsură, pe puncte, ca să spun așa..

Mulțumiri dlui Marius Stan

Deși răspunsul său nu-mi este adresat, cum sunt numit în finalul acelui text se cuvine să spun câteva lucruri. Acesta este un prim motiv pentru care public rândurile de față.

Al doilea motiv este acela că am promis pe acest blog să semnanlez victoria analistului, în cazul în care dl. Stan va dovedi că editorul platformei New Eastern-Europe se află în erore. Nu pot spune că dl. Stan reușește să se disculpe. De altfel, așa cum mărturisește, nici nu încearcă așa ceva, ci doar să ofere detalii care pot explica ce s-a întâmplat. De ce nu le-am da crezare, deși ele sunt prezentate public cam târziu.

Dincolo de un lanț de întâmplări întortocheate, unele afirmații ale dlui. Stan cer o discuție, căci sunt cam stranii:

  1. Scrie dl. Stan: “În legătură cu plagiatul pe care l-aș fi comis într-un interviu…” Niciuna din explicațiile dlui. Stan nu anulează existența plagiatului. Că el a fost comis cu bună-știință sau doar prin proasta administrare a unor fișe de lectură, cum indică dl Stan, este irelevant – plagiatul există. Măcar în aceste explicații, dl Stan trebuia să fi folosit verbele în mod corect: nu “pe care l-aș fi comis”, ci “pe care l-am comis”.
  1. Scrie dl Stan: “Faptul că în interviu NU mi-au fost solicitate note de subsol, bibliografie sau orice alte trimiteri, nu este nicidecum o scuză, ci doar o circumstanță atenuantă. Interviul este o altă specie decât un articol științific (db pr), lucru pe care cred că-l știe și „procurorul”. Nu mă scuz, doar explic. Pentru cine vrea să înțeleagă.”

Îl înțeleg și nu prea pe dl Stan. Într-un interviu în care întrebările îți sunt puse în scris și la care răspunzi tot în scris, nu trebuie să-ți ceară realizatorul interviului să folosești semnele citării, mai ales când discută cu un cercetător științific. Va fi fiind interviul o altă specie decât un articol științific, dar ambele ”specii” menționate de dl. Stan se supun acelorași rigori, atunci când este vorba de folosirea unor materiale ce nu-ți aparțin.

  1. Scrie dl. Stan: “Într-adevăr, există câteva similarități…” Numai că nota editorului nu de similarități între paginile dlui. Hall și cele ale dlui. Stan vobește, ci de preluări aproape ”cuvânt cu cuvânt” – “Parts of this interview were found to have been lifted (in some cases nearly word-for-word) from an article published nearly 20 years earlier.” Mai limpede de-atât nu se poate.
  1. Scrie dl. Stan: “Deci nu ‘cititorii’ au sesizat așa-zisul plagiat, așa cum scrie Tufiș, ci analistul C.I.A. Richard Hall.”  De ce este vorba de un plagiat, fără “așa-zis”, am menționat mai sus. Că o infracțiune devine o “așa-zisă” infracțiune, doar pentru că a fost semnalată de victima infracțiunii mi se pare o interpretare academică de pionerat.
  1. Dl. Stan consideră că a fost vorba de un “non-incident” și aduce în sprijinul poziției sale poziția realizatoarei interviului, Simona Merkinaite, care mărturisește că, dacă ea ar fi fost Redactorul-șef al platformei New Eastern-Europe, nu ar fi publicat nota prin care, practic, se recunoștea existența plagiatului și l-ar fi trimis la plimbare pe cel care își apăra dreptul de autor: “If it was me making the call, I would simply respond with a polite thank you for your opinion, because once you engage with a bully, there is no end to it.”

Ce noroc pentru prestigiul platfomei respective că dna Merkinaite nu este Redactoul ei șef. În ochii dnei Merkinaite, a-ți clama proprietatea intelectuală te face un ”bully”. Probabil că a-ți însuși ilegal proprietați intelectuale te face un Sfântu Petru.

  1. Scrie dl. Stan: “Ca să-l plagiez pe Hall cu bună-știință ar însemna să mă neg pe mine…“  Probabil că a plagia din lipsă de atenție profesională înseamnă o afirmare a eului creator. Mai scrie dl. Stan despre dl. Hall: “Nu îi respect opiniile despre România“(…)“nu-mi imaginez că am putea gândi la fel pe aceste subiecte.“

Foarte straniu.

Oscar Wilde crede că “Imitation is the sincerest form of flattery that mediocrity can pay to greatnes”. Red Skelton îl traduce din engleză în… engleză: “Imitation isn’t the sincerest form of flattery – it’s plagiarism.”

Iată că dl. Stan poate înregistra la OSIM o altă formă de plagiat – plagiatul izvorât din dispreț suprem pentru cel plagiat.

Cei doi nu gândesc la fel pe subiecte legate de România?

Înseamnă că un subliminal pus pe farse sinistre l-a făcut pe dl. Stan să gândească exact la fel (“cuvânt cu cuvânt”), ca dl. Hall. Fie că aveam de-a face cu un plagiat, cum cred unii, fie că avem de-a face doar cu “anumite similarități”, cum se apără alții, în cazul în speță, dl. Stan s-a dovedit de acord cu dl. Hall “cuvânt cu cuvânt”. De unde se poate înțelege că nu dl. Hall este dușmanul de moarte al dlui. Stan, ci subliminalul acestuia din urmă.

  1. Tărășenia aceasta și felul în care se apără sau se explică unii îmi amintește de o secvență din epopeea plagiatelor săvârșite de Eugen Barbu. Analiza cu textele pe masă dovedea, în chip irefutabil, că “Patronul” comisese un plagiat. Consiliul Uniunii Scriitorilor se vedea obligat să ofere un comunicat oficial. L-a oferit, dar apariția lui în revistele Uniunii Scriitorilor era împiedicată de Poliția de Partid și Securitate – Barbu era omul lor și, vezi matale, omu’ nu comisese un plagiat, ci se folosise de o tehnică legală – colajul.

Eugen Jebeleanu obținea o audiență la Nicolae Ceaușescu pentru a protesta împotriva încercării de mușamalizare a unui furt grosolan. Ceaușescu l-a ascultat și l-a un moment dat, amintind că “sunt tovarăși care spun că tovarășul Barbu nu a furat ,ci a folosit un colaj”, l-a întrebat pe Jebeleanu ce e de fapt cu colajul ăsta,  despre ce tehnică, despre ce procedeu este vorba.

Jebeleanu i-a oferit cea mai ilustrativă definiție a colajului: “Tovarășe Ceaușescu, colajul este așa – intri în curtea omului, când omul nu e acasă, și ți se colează de mână o găină a lui. Pleci cu ea acasă, fiindcă de-acum e găina ta.”

Om crescut la țară, Ceaușescu a înțeles imediat ce înseamnă tehnica invocatului colaj, dar cum Barbu era de-ai lui, Comunicatul Uniunii Scriitorilor a murit de moarte naturală.

Asta era în vechea Europă de Est. Iată că, uneori, și în New Eastern-Europe lucrurile stau cam la fel – “cuvânt cu cuvânt”.

În sfârșit,  mulțumirile mele dlui. Marius Stan pentru explicațiile oferite.

P.S.

Aflu abia după scrierea acestui text, că explicațiile dlui. Stan au totuși o parte care se referă direct la mine. Iat-o:

“Înțeleg că tot el așteaptă cu nerăbdare reacția UB, mai ales că marele Dorin Tudoran „a făcut o sesizare către Comisia de Etică a Universității din București”. Unu la mână, Dorin Tudoran n-are nicio credibilitate epistemică, omul este minus habens când vine vorba de chestiuni academice. Doi la mână, omul n-are nicio credibilitate morală: este suficient să-i vezi ședințele constante de terapie de pe propriul blog, să-i cauți înjurăturile la adresa mea, dar mai ales la adresa lui „Volodea”, pe Contributors, Hotnews, etc. De la un personaj îndrăgostit de dolari canadieni nu ar trebui să accepte nimeni lecții de moralitate, prietenii știu de ce.“

Răspund:

1. Nu știu cine este dl. Claudiu Tufiș căruia îi răspunde dl. Stan, deci nu există între mine și cel dintâi dintâi niciun fel de comunicare – nici directă, nici prin intermediari.

2. Nu am făcut nicio sesizare către Comisia de Etică a Universității din București. Nu mă ocup cu asemenea lucruri. Pentru liniștea sufletească a dlui. Stan, îi propun să ceară membrilor comisiei respective să clarifice, public, cum stau lucrurile. Tot ce pot face pentru dl. Stan este să-i spun cine l-a reclamat pe dl. Hall agenției federale americane al cărui angajat este pentru că a criticat lipsa de metodologie a Raportului Tismăneanu.

3. Este dreptul dlui. Stan să-mi nege orice credibilitate epistemică în chestiuni academice, numai că depistarea unui plagiat nu presupune supreme calificări academico-epistemice. Există o bibliografie publică în care este vizibil rolul meu în depistarea unui plagiat ori al altuia, dacă ar fi să-i menționez dlui. Stan doar plagiatul poetului Ion Gheorghe după o traducere românească din Lao Tze. În urmă cu aproape două decenii, am sugerat Editurii ARC din Chișinău să alcătuiască o antologie – Plagiatul la români. L-am recomandat călduros pe dl. Dan C. Mihăilescu pentru scrierea Prefeței. Eu m-am mulțumit să scriu doar un text pentru coperta a patra.

“Volumul Plagiatul la români, apărut la Editura ARC, e, neîndoielnic, una din cărţile de referinţă. Din textul de pe ultima copertă, semnat de Dorin Tudoran, aflăm amănunte despre biografia acestui proiect. Astfel, în perioada dăinuirii sale la Chişinău (1993-2000), în calitatea de director al biroului Fundaţiei IFES, Dorin Tudoran a purtat mai multe discuţii amicale cu Eugen Lungu şi Gheorghe Chiriţă. În cadrul unei asemenea întruniri le-a şi sugerat prietenilor ideea «realizării unei triste antologii – Plagiatul la români». Ulterior, Dorin Tudoran şi-a exprimat satisfacţia că eforturile acestei redutabile echipe – Dan C. Mihăilescu, Eugen Lungu, Gheorghe Chiriţă şi Pavel Balmuş, s-au încununat de succes: «M-am bucurat foarte mult să văd că, în sfârşit, această lucrare trist-amuzantă a intrat pe mâini dintre cele mai pricepute.» Fie şi numai pentru atât, atracţia lecturii se justifică.” (Brumaru, Victor, Biblio Polis – Vol.49 (2013) Nr. 3)

4. Este dreptul dlui. Stan să considere că nu am nicio credibilitate morală. Mi-e teamă însă că pe calea pe care a apucat-o nici credibilitatea Domniei sale nu va crește cât Everestul. S-ar putea chiar ca unitatea de măsură să devină în cazul său Groapa Marianelor.

5. Nu știu ce știu prietenii dlui. Stan despre dragostea mea pentru dolari canadieni, dar îl pot asigura pe dl. Stan că prefer dolarul american, chair dacă azi nu mai este ce a fost cândva.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Dorin Tudoran – Mulțumiri dlui Marius Stan

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***

    Apreciat de 1 persoană

  2. atent zice:

    Colajul găinii ceaușiste explicat de Don Jebe este… bestial!
    Incă se colează găinărește la noi!

    Apreciat de 1 persoană

  3. eduardantoniu zice:

    Stan Costan sau Stan Bostan? (Divertis). Asta ma miram si eu la 5 care’i faza cu dolarul canadian.

    Pentru domnul Tudoran la 1:

    https://ro.linkedin.com/in/claudiu-tufis-4826166

    Apreciat de 1 persoană

  4. ionfercu zice:

    Quod erat demonstrandum! Încă o dată.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Excelente observațiile d- lui Dorin Tudoran!
    Plagiatul la români este o meteahnă veche( incă de la facultate, când se copiau prefete întregi de către studenți, în loc să gândească singuri.)

    Apreciat de 2 persoane

  6. Julien Caragea zice:

    Cu alte cuvinte, ca s-o dăm pe alura mucalită, dl. Stan „a scăldat-o”; sau și (în datele unei arhaice meserii): „Na-ți-o frântă că am dres-o!”. Zâmbim a râde. Andersen a surprins de mult acest tip de comportament fudul, poltron și mistificator, în „Hainele cele noi ale împăratului” (o poveste cu tâlcuri nu numai pentru țânci neșcoliți, ci, iată, aplicabilă și în cazul de față)… Schimbul de idei, adeziunea la ideile altora, e ceva fertil și inevitabil pentru intelectuali. Dar de aici până la plagiat e cale lungă. Surparea prestigiului muncii intelectuale, confuzia valorilor, purtată într-o veselie la noi, își are ca principală cauză ambâțul unora, care au prins zdravăn seu în diverse funcții înalte, de a-și aroga merite ce nu le aparțin… Aia e.

    Apreciat de 4 persoane

  7. Dorin Tudoran zice:

    Cred că înțeleg de ce mi se pune în cârcă o sesizare adresată Comisiei de Etică a Universității București, comisie despre a cărei existență nu știam până la citirea textului dlui. Stan.

    Am văzut în această dimineață, după răspunsul dat aici dlui. Stan, că, preluând de pe acest blog textul meu despre plagiatul comis de dl. Stan, platforma România curată l-a subtitrat „În atenția Comisiei de Etică a Universității București”.

    Pentru mine este o onoare ca texte ale mele să fie preluate de România curată și, ținând cont de progamul platformei, unul în care informația este oferită și cu scopul de a declanșa mecanisme ale asanării unor anomalii de multe „specii”, respect dreptul platformei de a propune atenției unor instituții cazurile pe care le găsește demne de atenția instituțiilor respective. Vreau doar să fie limpede că nu eu am adresat o sesizare Comisiei respective.

    Cum se vede în textul sub care comentăm, i-am spus dlui. Stan că, dacă nu îl pot ajuta în chestiunea Comisiei respective, îl pot ajuta în schimb să afle cine l-a reclamat pe dl. Hall agenției federale americane al cărui angajat este pentru că a criticat lipsa de metodologie a Raportului Tismăneanu, una din slăbiciunile Raportului menționate și de alți comentatori, de la Michael Shafir (despre a cărui „credibilitate epistemică” nu cred că se poate îndoi atât de exigentul domn Stan) la subsemnatul cel lipsit de o asemenea credibilitate.

    Deocamdată, rămâne între noi, nu-i spuneți dlui. Stan, fiindcă nu doresc să-i tulbur liniștea academică: dl Tismăneanu este cel care l-a reclamat pe dl. Hall.😆

    Apreciat de 4 persoane

    • Dorin Tudoran zice:

      „…he (Vladimir Tismăneanu, nota mea, DT) called my employer to threaten that if action were not taken against me, he would go to a higher level!” (Richard Hall)

      Îți trebuie ceva tupeu ca să contactezi o agenție federală precum C.I.A. pentru a cere sancționarea unui cercetător din cadrul agenției pentru crima de a fi criticat părți ale unui document a cărui elaborare ai coordonat-o.

      „to a higher level”?

      Probabil contactarea telefonică a Președintelui Statelor Unite, de ce nu?

      Apreciat de 2 persoane

    • Crd că României Curate i-a venit ideea cu „in atentia” mai tîrziu, nu exidta în postarea primă…

      Apreciază

    • Da, am găsit textul dumneavoastră pe România Curată și am presupus că trimiterea la Comisia de Etică vă aparținea, nu mi-am închipuit că este adăugată de cei de acolo. Îmi cer scuze pentru aceasă presupunere.

      Apreciat de 2 persoane

      • Dorin Tudoran zice:

        Vă mulțumesc pentru precizare. Din păcate, nu cred că gestul dumneavoastră va încuraja, prin exemplu, ieșirea dlui. Stan din somnambulismul care pare să-l împingă tot mai departe de o deontologie fără de care totul e doar un șir de vorbe.

        Norocul dlui. Stan este unul dublu – spre deosebire de mine, are și „credibiliate epistemică” și „credibilitate morală”, la ce i-ar mai folosi să aibă și niscaiva obraz?

        Cele bune.

        Apreciat de 2 persoane

  8. Scepticus Scepticus zice:

    O replica sfichiuitoare la o palida justificare din seria Ordonanta contraataca. Reactie a Comisiei de Etică a Universității din București? Cu Sorin Cîmpeanu din nou ministru al Educaţiei plagiatul este tolerat daca nu si protejat.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Alina Mungiu-Pippidi zice:

    Romania Curata a trimis la Comisia de Etica textul dlui Tudoran. Procedura standard, deci toata lumea are dreptate. O sa publicam mai departe ce se petrece acolo.
    Dl. „director” Stan e penibil. Cel mai penibil e sa spui ca il dispretuiesti pe cel pe care l-ai plagiat. Ca e vechi de 20 de ani textul original nu conteaza- nici ca autorul e azi la CIA. Revista in care a fost publicat textul lui Hall e bine cotata academic, e o revista de mana intai, Macar sa publice vreodata Stan intr-o asemenea revista. Bine ca dl. Tufis a sesizat, ca altfel era o tacere asurzitoare la UB in jurul situatiei. Jalnica tara in care fostii disidenti pe bune sunt insultati de impostori care conduc pseudocentre de studiu al totalitarismului. Dl. Stan trebuie ca are un farmec irezistbil, ca altfel nu e clar de ce orice publicatie, fie si un periodic din Polonia, i-ar lua lui un interviu. Aici e greseala, cine nu are nimic de spus copie.

    Apreciat de 3 persoane

  10. ontelusdangabriel zice:

    ***// cum se întâmplă să se întâlnească
    în aceeași clipă
    un albastru în sus care dă liber inconceptibilului
    o zbatere firească a inimii înțeleasă totuși ca stranietate în minte
    și cu deosebire corzi practic nestrunite ce umplu cu sunete de neauzit cămările interioare
    oricât mă întreb asupra unor asemenea circumstanțe
    și asupra altora încă mai dificil de atârnat în vocabule
    muțenia explicațiilor mă covârșește
    fiorul acela rămâne
    dar constatarea neclintită și ea
    nu știu nimic

    Apreciat de 1 persoană

  11. vasilegogea zice:

    Plagiatorul, cu cît fură mai mult, cu atît are mai puțin. Ergo, va fura în continuare!

    Apreciat de 3 persoane

  12. Dorin Tudoran zice:

    Profesorul Giruetă e dezgustat și se retrage la cele academice.

    După ce arată cu degetul la o seamă de dușmani ai adevărului și faptele lor samavolnice, întreabă “Ați amețit cumva?” Și tot el răspunde “Și eu.”

    Eu, unul, aș zice că a amețit în chip natural, nu din cauza altora. E soarta oricărei giruete să mai și amețească de-atâta învârtit și repoziționat după cum bate vântul, mai ales cel politic.

    Deși pe acest blog și dl Claudiu Tufiș, și doamna Alina Mungiu, și eu am dovedit că nu eu am fost cel care a sesizat Comisia de Etică a Universității București, politologul o ține gaia-mațu: “conlucrează cu politoloaga AMP”. Evidențele nu au nicio valoare pentru asemenea campioni ai ”credibilității epistemice&morale”.

    După obiceiul ascunsului în spatele unor liste de autori citiți, oameni cu care a dat mâna, celebrități pe care le-a cunoscut etc. se arată iritat că l-am citat pe Eugen Jebeleanu, care – dacă nu știați, aflați acum – este și el o proprietate a profesorului. Așa că, țac-pac vine punerea la punct:

    “Și dacă tot este să-l invocăm pe poetul Eugen Jebeleanu, de care am avut norocul să fiu apropiat grație prieteniei mele cu fiul sau Tudor și fiica sa Florica, să spun că eu unul am învățat din experiența frunzelor verzi tăiate pentru câini primejdiosi.”

    Na că a învațat-o și pe asta! Numai pe cea cu „Nu tot ce zboară se mănâncă” nu o ia în serios, de unde și pericolul de a mânca, deseori, și ce nu se cuvine.

    Știe tot poporul, din cele o mie de afișări anterioare, că profesorul e prieten, încă din copilărie, cu Florica și Tudor. Întrebarea este ce legătură exită între subiectul discutat aici și prietenia respectivă. Evident, niciuna, dar când nu poți susține cu argumente o discuție, o polemică, prinde bine să te ascunzi, a mia oară, în spatele unor nume. Prinde? N-aș zice.

    “Revin la treburile mele academice” , anunță profesorul și – mă simt onorat – fiindcă mărturisește că o face la recomandarea mea. Succes în ramură!

    Totuși, cum rămâne cu “adevărul” dlui. Stan? Cine – în lipsa titanului cu cea mai înaltă credibilitate epistemică&morală planetară – va mai depune mărturie despre credibilitățile dlui. Stan?

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s