Cercul Poeților Apăruți (1) – Călin Dengel; DEA, 2. 1 – 2, 6


Ediția de săptămîna trecută a fost atît de aglomerată încît nu am mai apucat să postez versete din excelentul volum de poeme în proză ale lui Călin Dengel. Recuperăm acum. Cum ediția asta începe mai tîrziu decît mă gîndeam, din motive variate, voi continua să postez pînă mîine la prînz…

2.1 Când am simțit că viermii lumii, din mine, se satură mai abitir ca dintr-un stârv uitat la marginea drumului și nu mai izbuteam cu oblojitul bubelor, am fost să mă vadă un știutor de metale. Mi-a bătut coastele și mi-a întrebat măruntaiele în ce lume îmi era sortit să trăiesc și pentru că nu a primit răspuns, m-a gonit înapoi în mulțime cu vorbe de ocară.

2.2 Am fost să mă vadă un zodier știutor de soartă, care mi-a căutat noima nașterii și rădăcinile sângelui în stelele din înalt. Și pentru că nici una nu a lucit pentru mine un răspuns și nu era limpede în ce lume îmi era sortit, m-a gonit înapoi în mulțime cu vorbe de ocară.

2.3 Am fost să mă vadă o femeie știutoare de ierburi, care mi-a cercetat umorile, visele și lipsurile, să afle în ce lume sunt la mine acasă. M-a întrebat cu grai și răspunsul a fost plânsul gurii, m-a întrebat din ochi și răspunsul a fost plânsul inimii și m-a oprit locului dându-mi îndemn, din humă să beau o dată, ca să visez unde, din pinteni să beau o dată, ca să visez când, din mătăcină să visez cu cine.

2.4 Mi-a aruncat coada ochiului și m-a trimis înapoi în mulțime. Atunci i-am cerut numele, iar ea mi-a răspuns: Cine este al patrulea sprijin încununat?

2.5 Din humă am băut și am visat un ostrov, din pinteni am băut și am visat urma furtunii, din mătăcină am băut și aripi de gaie mă umbreau. Am băut a doua oară din mătăcină și mă străpungeau ghearele răpitoarei, am băut a treia oară și clonțul mă curăța de pe oase și cu ochiul de jar mă pârjolea strașnic. A patra oară când a dat în foc, am aruncat fiertura cât colo, am blestemat femeia știutoare de ierburi și am dat vetrei restul, scuipând înaintea ei.

2.6 Patruzeci de răsărituri m-am reîntors în rânduri și am înghițit din nou fierea vieții neînsemnate, oră după oră, până la cea din urmă zi, când am fugit dintre zidirile răposate, să mă ascund la rădăcina înțelepciunii.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (1) – Călin Dengel; DEA, 2. 1 – 2, 6

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.