Cerul Poeților Apăruți (5) – Julien Caragea: eu nu mă mai duc azi acasă


De cînd nu am mai primit o poezie de la Julien, puteam să uit ce poet minunat este. Parcă a unit într-un arc vacanța de vară cu cea de iarnă! Dacă nu comenta din cînd pe blog și dacă nu schimbam uneori mailuri, puteam să cred că e doar o fantasmă de-a mea. Dar, iată, și-a venit în fire și mi-a/ ne-a trimis acest frumos poem. Acum, nădejdea mea este că nu va aștepta să vină și să treacă vacanța de Paște pentru a-l trimite pe următorul… Iar pe post de portret a trimis un autoportret în chip de copac!

eu nu mă mai duc azi acasă





nici n-am știut

dacă o cheie spre zori

trebuie să fie albă sau neagră

mă scobea tusea seacă

a animalelor bolnave

sfârâitul aripelor de rândunică

în apele cețoase matinale și reci

obiect de fier călit fără grabă

în spaima reîntoarcerii





dacă trebuie să fie albă

schimbare la față

pe muntele tabor

sau bacovian întețit

noian de negru





se mișcau până departe

genunchii ierbii

și pruncii-n mame

venea primăvara





aproape nici nu mă simțeam vinovat





aveam maladia supraviețuitorului

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Cerul Poeților Apăruți (5) – Julien Caragea: eu nu mă mai duc azi acasă

  1. Poetry855 zice:

    o tristete luminoasa, evenimente interioare, gandind simtind lumea
    mi-a placut

    Apreciat de 1 persoană

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***

    Apreciază

  3. Enea Gela zice:

    Nici nu știu ce-aș mai putea comenta…Excelent!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.