Rîs de Anul Nou (5) – Kyre: Zbaterea infinitului mic (1)


De data acesata, Kyre a trimis o poveste mai lunguță și cu de la sine voie a împărțit-o în două secvențe. Prima astăzi, a doua în ediția viitoare…

ZBATEREA INFINITULUI MIC

            I. Respectabilul Blahh’allal bătuse drumurile războiului de mic copil, pe când era doar pui de ienicer al măritului Ilderim, Allah să-i proslăvească numele. Pe atunci erai vesel şi fericit ca un pui de năpârcă ce se soreşte în drum, îi zicea deseori venerabilul Blahula, înţeleptul, cel ce în acele vremuri fericite şi demult apuse îi fusese respectabilului tătic şi profesor. Pe atunci nu ştiam încă măreţia lui Allah, îi dădea replică, invariabil, Blahh’allal.

            Pe vremea aceea, măritul Ilderim, Allah să-i proslăvească numele, nu se întorsese încă din Kara Uglah, şi Blahh’allal se trezise într-o dimineaţă cu lacrimi în ochi, iar mai apoi toate au început să se schimbe.

            Se spune că măritul Ilderim, Allah să-i ţie proaspăt numele, primise din Persia o cutiuţă din sidef, cu un pui de infinit înăuntru. E o bucată de nemărginire, zisese înţeleptul persian, solul venit cu darul. Să-l păstrezi şi să-l îngrijeşti, mărite.

            Respectabilul Blahh’allal se trezise, deci, într-o dimineaţă cu lacrimi în ochi, iar mai apoi, toate au început să se schimbe. Venise de dimineaţă la ei, la puii de ieniceri, Murat, puiul de sultani. Să ne batem în săbii, a zis Murat, să văd de e cineva mai destoinic ca mine. S-a ridicat Blahula, puiul de ienicer, şi l-a bătut cu dosul iataganului de i-a făcut fundul varză. Să-ţi fie ruşine, Blahula, i-a zis şeful ordiei, să-ţi fie ruşine! Dai într-un copil?

            Pe urmă s-a lămurit Blahh’allal că nu ştia ce-i aia sabie.

            Blahula a plecat cu măritul Ilderim şi cu ordia la Kara Uglah, să-i bată cu dosul iataganului pe uglahii cei obraznici, dar s-a întors repede, în căruţă, cu fundul făcut varză.

            Au dat în noi cu paloşe late de-o palmă, explica Blahula, mândru, şi-şi etala dosul învineţit, spre ciuda mai mult sau mai puţin văzută a celorlalţi pui de ieniceri.

            Iar respectabilul Blahh’allal, pe atunci mic pui de ienicer, a constatat cu stupoare că nu ştie ce-i ăla paloş.

            Pe urmă s-a zvonit că micuţul Timur, şchiopul, râde de măritul Ilderim, Allah să-i ţie amintirea. Să-mi trimită îndărăt infinitul meu cel mic, că nu-i vrednic să-l păstreze, a zis Timur, şchiopul. Auzi, să-l bată oglanii pe-mpărat!? Ha-ha, ce împărat!

            Oglani? s-a mirat Blahh’allal. Oglani?!

            Pe urmă a venit Timur cu oastea să-şi ia-ndărăt cutia de sidef, iar Blahh’allal a plecat şi el cu ordia, să păstreze infinitul pentru imperiu – şi s-au întors trişti ienicerii, cu fundurile tăbăcite cu grijă, de nu se mai săturau să şi le mângâie. Mari meşteri tăbăcari mogulii, zicea după aceea, ori de câte ori avea ocazia, venerabilul Blahula.

            Se zvonise pe atunci, prin imperiu, că mogulii nu se tem decât de mânia cerului veşnic albastru. Blahh’allal rumegase o vară ideea aceasta, iar la urmă, lămurit, s-a dus la Blahula. Cerul nu poate fi veşnic albastru, i-a zis lui Blahula. Ziua e verde, iar noaptea e negru. Când plouă e gri, alb sau cenuşiu. Nu văd să fie cer veşnic albastru. Trebuie că mogulii mint sau sunt nebuni.

            Tu ai şi n-ai dreptate, i-a dat răspuns Blahula. Chiar dacă mogulii sunt nebuni, asta nu înseamnă că nu trebuie să-i stimăm un pic. Se ştie doar că artiştii se cresc dintre nebuni, iar în privinţa tăbăcitului, doar ai văzut că aceşti moguli sunt meşteri. Asta-i una. A doua ar fi că nu e cer veşnic albastru. Dar iarăşi – asta nu înseamnă că mogulii ar fi mincinoşi. Nu. Ei spun adevărul, şi nefiind cer veşnic albastru, înseamnă că nu se tem de nimic.

            Apoi a venit veste că măritul Ilderim, Allah să-i ţină vie amintirea, a pierit de inimă rea, la moguli. Să vină toţi puii de ieniceri, cei ce vor dori, să ia moştenirea împăratului! a dat veste Timur.

            Să mergem şi noi, a zis Blahh’allal către Blahula. Poate ni-l dă nouă.

            Au luat deci voie de la şeful ordiei şi s-au dus.

            Au fost cu toţii 2000, ieniceri şi pui de ieniceri, spahii şi pui de spahii, alţi pui ai ordiei, moguli micuţi şi mârşavi, chitai din ţara chitailor, vreo trei arapi, un paşă cu trei tuiuri şi un uglah ce-l ştia bine pe Blahula.

            Bună, voinice, l-a salutat uglahul pe ienicer. Ai venit şi tu?

            Păi da! i-a zis Blahula vesel, şi s-a apucat să-i povestească uglahului ce mai e prin imperiu, cum a ajuns împărat micuţul Murat, Allah să-i ţie numele, cum el, Balhula, i-a făcut odată fundul varză acestui împărat…

            Văz că te ţii tare, a zâmbit uglahul. Asta că veni vorba de varză…

            Şi s-a ruşinat Blahula.

            Să se tragă la ţintă cu arcul, şi cel mai bun să ia cutia! a strigat tare un aprod mogul.

            Blahh’allal a luat şi el o tolbă, dar a rămas cu ea în mână, uimit. Săgeţile astea sunt strâmbe! i-a zis lui Blahula. Cum să trag cu aşa ceva?

            Tragi cum poţi, i-a zis Blahula şi a tras el primul, să-i de curaj.

            Au tras pe urmă toţi cei veniţi la concurs, şi n-a nimerit unul. Mogulii se stricau de râs. Să se stragă acuma la sorţi, şi cel mai bun să ia cutia! a strigat aprodul mogul. S-a tras la sorţi şi a luat cutia Blahh’allal.

            Să ai grijă de cutia asta şi de infinitul din ea, i-a spus Timur, după aceea. Uite câteva reguli. Să nu deschizi cutia, că infinitul fuge. Ăsta e un infinit rău, nu-i place la cutie. Să ţii tot timpul cutia la piept, legată cu sfoară, să n-o pierzi. Să nu zici nimănui de infinit şi să dormi cu el sub perină. Mărite împărat, a zis Blahh’allal, nu se poate face o excepţie? Noi, ienicerii, dormim fără perină.

            A început să zbiere Timur şi l-a dat afară, zicându-i că are trei zile să plece din împărăţie, că după aia, de-l prinde, va fi vai şi-amar de el. Auzi, obrăznicătura! Doarme fără perină! Şi măritul Ilderim dorea de la soldaţii ăştia să fie mai buni ca mogulii mei! Ha-ha!

            Râdeau mogulii cu lacrimi în ochi.

            Pe drumul spre casă, uglahul i-a ajuns din urmă. Măi Blahula, a zis uglahul, ce i-a venit ăstuia să-i zică tătarului că doarme fără perină? Copilul ăsta are ceva în cap?

            Tătar? s-a mirat Blahh’allal.

            Şi de ce să nu-i zică? s-a mirat Blahula. Ce, e secret de stat?

            Păi dacă voi aţi fi ştiut că noi dormim pe o scândură şi cu perină de lemn… a zis uglahul, pe urmă s-a făcut alb, s-a clătinat în şa, a dat pinteni calului şi s-a pierdut la orizont. Blahula şi Blahh’allal l-au găsit a doua zi, spânzurat de un măslin. Ce chestie! a zis Blahula. Uglahul ăsta s-a spânzurat că noi ştim cum dorm ei.

            Ajunşi acasă, preamăritul Murat a dorit să vadă infinitul din cutie. Nu e voie, mărite, a încercat să-l oprească Blahh’allal, că, dacă deschizi cutia, infinitul zboară şi rămâne cutia goală.

            Muhamet Bukhari, unul dintre cei patruzeci de sfinţi ce ţin lumea în pumnul gol spre a o feri de risipire, s-a ridicat şi el împotriva deschiderii cutiei. Să rămână infinitul ăsta înăuntru, mărite sultan, a zis Bukhari. Nu-i ochi de muritor să-l poată cuprinde, numai Profetul poate.

            Dar sultanul ținea morțiș să deschidă cutia, şi, până să o deschidă de tot, infinitul – ţuşti! ia-l de unde nu-i.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Rîs de Anul Nou (5) – Kyre: Zbaterea infinitului mic (1)

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***

    Apreciat de 1 persoană

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// delicioasă dorința de a reveni la realitatea prepandemică uitând/ de emulația dezordinii/ există un reset pe care începe să îl admită și subconștientul/ închipuirile grandomaniei prea îndelung rutinate conservă totuși intactă nostalgia/ jocul de picioare dintre physis și psyche palpitant/ cu prelungiri & penalty-uri/ iar asta la rece/ fără complicații horror/ psihologia mulțimilor are puncte în comun cu individuația/ ce-ar fi zis zola de tărășenia aceasta/ lumină solară specială în ziua când pământul e cel mai aproape de steaua sa/ și splendide acorduri heavy & electro

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.