Cercul Poeților Apăruți (8) – Dorian Obreja: Anticamera morții

Un alt poem din noul volum al lui Dorian Obreja, al doilea din acest an. Vă reamintesc că săptămîna trecută, am postat poemul de la sfîrșitl cărții, care spune fabuloasa pveste a grafcii lui Dragoș Pătrașcu pe de pe copertă…

Anticamera morţii

Nu ne putem împotrivi sorţii:

iată, dincolo de această uşă,

intrăm în anticamera morţii.

La celălalt capăt al acesteia,

nu mai există nici o altă uşă, ci

doar, în caz fericit, o trapă,

dar, de obicei, banala groapă.

În anticamera aceasta a morţii,

ne vom obişnui cu întunericul

– stingânde‐se definitiv torţii,

şi ochii sigilându‐se cu orţii;

vom afla că e doar himericul,

de o parte şi cealaltă a porţii.

…………………………………………….

Un înţelept spunea, parcă mai ieri:

de‐nchidem uşa care duce nicăieri,

şi aruncăm cheia acesteia departe,

rămâne‐vom în a anticamerei moarte,

însă vom şi avea irepresibila tentaţie

de a privi‐napoi, gestul de a‐l regreta,

de a dori, fie chiar printr‐o incantaţie

să revenim, de moarte să putem uita.

………………………………………………………….

Nu vreau niciodată lipsa cheii să o regret,

de‐aceea n‐am aruncat‐o, nici pus amanet,

ci, până va veni clipa în care mă voi duce,

o port la gât, cu sfinţenie, pe post de cruce…