Cercul Poeților Apăruți (7) – Liviu Antonesei : Răzbelul celor două cuscre


La exact un an de la evenimentele evocate aici, după cum depune mărturie poza, începusem și eu să arăt ca un viitor om, prin urmare ursitoarea cea bună avusese dreptate… Cealalltă nu fusese ursitoarea cea rea, numai cea îngrijorată.

Răzbelul celor două cuscre





„Cîntă, zeiță, sfada ce-aprinse pe una și cealaltă….”





La nașterea mea, nu, nu s-a născut nici o stea,

dar nici n-a pierit vreun astru singuratec pe cer

ceea ce istoria casei păstrează din acel moment

singular și cumva memorabil, din istorie

l-am aflat și eu, este numai cearta bunicelor,

păstrată sub numele de sfada celor două cuscre…

E voinicel, spusese Ruxandra, privind cu spaimă

spre cele vreo mie și două sute de grame ale mele

învelite în cearșaf în bătaia unui bec puternic,

har Cerului, era electricitate acolo, chiar dacă

despre puterea sfaturilor se uitase de la început…

Ce-o să sufere fata noastră, broasca asta

n-o să trăiască nici trei zile, izbucni Zenovia!





Vorbirea scurtă și repetată a Ruxandrei era

încurajatoare, deși între ea și Ana au fost mereu

relațiile tradiționale dintre o soacră și o noră…

Tăcut, Dimitrie, cu ochii plecați, i-a dat dreptate

Ruxandrei, nu pentru că era mama lui, ci pentru

că întotdeauna tații au nevoie de încurajare, de speranță.





Și mama somnola obosită, cu o mînă întinsă moale

peste incubatorul improvizat din dispensarul căruia

tata îi spărsese ușa ca să se transforme în moașa mea,

iar corul femeilor casei și din împrejurimi era tăcut,

nu îndrăznea să o urmeze pe una sau pe cealaltă,

nici cîntec de bucurie, nici bocet, nimic, doar tăcere…





Și le-am iubit pe amîndouă, dincolo de darurile lor

și de multele lor surprize, dar cînd am aflat de sfada

care inaugurase intrarea mea glorioasă în lume

n-am spus nimic cu voce tare, nici măcar șoptit,

am simțit numai o ușoară strîngere de inimă,

ca și cum n-aș fi putut reface o jucărie stricată…





Și în ultima săptămînă a drumului ei prin lume,

Ana și-a amintit, mi-a amintit marea sfadă

și o mira încă ampla tăcere a femeilor tribului –

ca un cîrd de pești tăceau toate, ca un cîrd de pești!

Tăcerea corului, asta i-a rămas întipărit pe vecie…





16 – 28 Decembrie 2020, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (7) – Liviu Antonesei : Răzbelul celor două cuscre

  1. Gela Enea zice:

    Atât de frumoasă evocarea! Dublată de o imagine pe măsură! Pace și sănătate!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Poetry855 zice:

    ce mult mi-a placut. corul a tacut. si si-a facut loc harul. dar mai frumoasa este cum s-a nascut poezia .
    corul a tacut. si vocea diurna. a ramas cealalta.

    Apreciat de 4 persoane

  3. La un an sigur erai voinicel. Splendid poem! Dar dacă răzbel nu era, nici poem nu mai era, așa că să ne bucurăm.

    Apreciat de 4 persoane

  4. ontelusdangabriel zice:

    ***

    Apreciat de 2 persoane

  5. Suditu Costel zice:

    Îți încălzește inima/și dacă e congelată/acest poem 🙂/felicitări!

    Apreciat de 2 persoane

  6. alpinus zice:

    Nu, n-a căzut o stea, dar a venit // revenit pe lume el, poetul, pentru a-și urma calea. Bun venit poemului! A fost vremea lui. Mulțumim pentru dar.

    Apreciat de 1 persoană

  7. seahorse zice:

    Emoționant poem! Și cârdul de pești și corul acela tăcut!Tandru-muzical, tăcerea corului se-ngână cu sfiala astrului singuratec deasupra.Cât stilistic-poetic, cât mister într-o aparent, simplă poezie!
    Mulțumesc frumos, Maitre!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Vasilica Ilie zice:

    O poezie a fost nașterea, o poezie și evocarea celor două cuscre. Am citit-o cu zâmbetul pe buze. Frumos! Sărbători binecuvântate!

    Apreciat de 1 persoană

  9. Radu Mârza zice:

    MINUNAT! Are gravitatea unei tragedii antice, dar și ritm de epopee. Oare doar parafraza de la început, care evocă începutul Iliadei, să mă fi făcut să mă gândesc la Iliada? La ursitoare? La zeițele care se amestecau printre treburile oamenilor? Mulțumim, domnule profesor, pentru că ne împărtășiți această poezie!

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.