Cercul Poeților Apăruți (6) – Mariana Floarea: Iarnă tînără


Degeaba mă întreb „Unde-s zăpezile de mai an?” sau chiar „Unde-s zăpezile de anțărț?”, zăpezile nu mai sînt pe nicăieri, de asta, probabil, au ales calea indirectă a versurilor… prin urmare, oleacă de zăpadă pre versuri tocmită de la Mariana Florea. Cine știe, poate la Cluj ninge sau măcar a nins!

Iarnă tânără





Inaudibil

ca refrenul unui surâs

dimineața ce cade

odată cu

zăpada spulberată.

În tufișul de mărăcini

iarnă tânără –





28.12.2020

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (6) – Mariana Floarea: Iarnă tînără

  1. Anonim zice:

    ” ca refrenul unui surâs „! O comparație rară !

    Apreciat de 1 persoană

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// dacă aș fi în situația de a propune unui studio de înregistrări
    compilația de muzică a sufletului meu
    ritmul melodia și armonia fiindu-mi terapie cu mult peste poezie al cărei imponderabil încă are zgura lumescului
    aș opta pentru douăzeci de piese grupate câte cinci pe genurile world classical rock electronic
    la world încep cu kashmir al lui led zeppelin
    apoi sadagora hot dub făcută de shantel cu amsterdam klezmer band
    goran bregovic și iggy pop cântând extatic in the death car
    leonard cohen dansând până la sfârșitul iubirii
    și lambada latino-americană care m-a transfigurat înainte de acel însângerat decembrie
    în zona classical nu pot începe decât cu dumnezeiescul bach și inegalabilele tocată & fugă
    un anumit adagio al lui albinoni în incantația lui jim morrison
    partea a doua a simfoniei numărul șapte semnate beethoven
    precis valsul știut din șostakovici
    încheind cu recviemul mozartian
    la rock deschid cu here comes the sun the beatles
    continui cu deep purple the soldier of fortune
    nu există acest gen muzical fără genialul cover făcut de jimi hendrix pentru hey joe
    genesis cu riding the scree căci clapele lui tony banks mă înnebunesc
    iar vocile cerești ale lui pink floyd din 1968 le port mereu în mine inclusiv pe vremea când aveam cont de facebook
    genul electronic îl încep cu giorgio moroder & donna summer de pe piesa i feel love
    partea a doua a câmpurilor magnetice pe care vibrează jean-michel jarre
    dansul delfinului în varianta memorabilă a celor de la tangerine dream
    kraftwerk cu melodia cometei a doua parte de pe albumul autobahn
    și ultimul dar nu cel din urmă vangelis muzicalizând the conquest of paradise

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.