Cercul Poeților Apăruți (1) – Kocsis Francisko: Lectură

Știm cu toții cum e de sărbători, între sărbători, mereu apare cîte ceva de făcut! Așa că încep sesiunea Cercului mai devreme. Și o încep cu un nou și foarte frumos poem al scriitorului și traducătorului Kocsis Francisko… Lectură plăcută. Acum, voi posta și o fotografie cît de poate de contemporană.

Lectură

Încet-încet, am întors pagina, am crezut

că romanul s-a terminat şi ceea ce se mai auzea

nu erau decât ecourile care mai vibrau o vreme

înainte de a se resorbi definitiv în materia

cu memorie universală –

aşezaţi în ţipăt ceea ce e prea greu de cărat

în raniţa de moştenitor,

am citit pe pagina albă ca o blană de miel

înainte de jupuire, deşi pe toată întinderea ei

nu se afla decât un punct ce a impregnat hârtia

şi răzbătea până dincolo ca o gaură de vierme

între lumi,

şi-a împrăştiat pentru o clipă perlele negre

pe întinderea imaculată

de parcă s-ar fi derulat sulul unui mesaj

ori de parcă privirea ar fi pătruns în vrie

în materia întunecată;

apoi totul a revenit la starea dinainte,

deşi simţeam nelămurit că s-a deschis un tunel

prin care cel ce-a fost

îl poate vedea pe cel ce încă nu e,

de parcă însuşi Nichita ar asculta de dincolo

câinii din ue.