Cercul Poeților Apăruți (4) – Radmila Popovici: prea strîns

Între timp, am aflat că Vene și artere, excelentul volum de poezii al Radmilei Popovici , tocmai s-a tipărit la Chișinău și după sărbători va pleca cu poșta spre Iași. În așteptare, mai extrag un frumos poem din manuscris…

prea strâns

mă leg la ochi ies în stradă

nu contează câte mâțe negre

îmi taie calea ce dacă mă împiedic

dacă mă lovesc de vreun stâlp

și cad dacă dă peste mine

vreun vehicul grăbit

acest loc de mult nu mai are

nevoie de văzători în schimb

îmi pot imagina de sub basmaua

bine legată la ochi că mâțe albe 
mă însoțesc că drumul e drept și 

atât de neted încât niciun bulgăre

n-ar îndrăzni să-l deniveleze

că stâlpii stau cuminți numai

în locuri strict destinate stâlpilor

că vehiculele așteaptă cu răbdare

ca oamenii legați la ochi să-și vadă

de drum și n-am nici cea mai mică

șansă să mă împiedic să alunec

pe ceva umed să cad în murdării 
să se ia după mine vreun câine

bolnav vreun hoț de buzunare sau

alt răuvoitor că pot să mă plimb

sigură că soarele e blând iar

fierbințeala umerilor e din cauza

sensibilității mele exagerate că

aerul e proaspăt și amestecul

de izuri care-mi umple nările

e doar o iluzie a simțului meu

olfactiv pretențios că zgomotul 
acesta înnebunitor plin de zbârnâit

claxonat bocănit scârțâit țăcănit

șuierat foșcăit hârcâit buhăit zbierat

e numai o isterie auditivă că de fapt

toate-s tril ciripit și foșnet de frunze 
grase neatinse de arșiță gâdilate

de vânt că acesta e locul de vis

al celor mai lucizi visători numai

să vreau să-l recunosc numai să scot

basmaua legată la ochi prea strâns