Ridendo (5) – Kyre: Ora de religie


Și anume la clasa a III-a, că doar așa stau lucrurile în școala noastră cu totul teoretic laică! Lectură plăcută! Instructivă este oricum…

ORA DE RELIGIE LA CLASA a III-a

            Rumeguş părăsi clasa în urletele şi ţipetele celorlalţi copii.

            – Să ştii că e ultima absenţă pe care ţi-o mai tolerez! zise după el părintele Galeră, după care dori linişte în clasă. Ca prin farmec, copii tăcură, privind fascinaţi spre acest popă de 1,83 înălţime, cu barba vâlvoi până la buric, cu o cruce imensă, împodobită cu mărgele colorate de plastic atârnându-i peste piept. Pe scurt, părintele Galeră, de la biserica ortodoxă din oraş.

            – Aşa, zise părintele Galeră.

            Copii îl priveau fermecaţi.

            – Cine mai doreşte să iasă afară, ca nesimţitul de adineauri? întrebă părintele.

            Copii tăcură.

            – Ştiţi că l-am dat afară pentru că mesteca gumă, nu?

            – Şi ce e rău în asta? întrebă Mitrică, cel mai bun prieten cu Rumeguş.

            – Să mesteci gumă în faţa profesorului, începu părintele Galeră…

            – Da’ mata nu eşti profesor, zise Mitrică.

            – Haideţi mai bine să vă spun o poveste, zise părintele.

            Copii se făcură comozi în bănci.

            – La început era nimicul, începu părintele.

            Pe urmă le spuse pe larg copiilor cum a luat fiinţă lumea, întâi lumina, pe urmă pământul şi apele, pe urmă animalele şi la urmă de tot oamenii, pe urmă copii.

            Copii erau fermecaţi.

            Şi cum toate astea le-a făcut Dumnezeu. Pe urmă, a povestit mai departe părintele, diavolul s-a răzvrătit…

            – Mesteca gumă? întrebă nevinovat Iţic.

            Nu, nu mesteca gumă, dar nu e frumos să mesteci gumă în clasă, în faţa profesorului. E semn de obrăznicie. De asta l-a alungat Dumnezeu pe Lucifer, că era obraznic.

            În momentul acela, se ridică în picioare Abdulla şi-şi ceru politicos voie să mergă la baie, pentru că e ora spălării rituale şi a rugăciunii de dimineață.

            Pe urmă Dumezeu a dobândit primul lui duşman, pe diavol, care dorea el să fie Dumnezeu, să facă şi el lumea, să aibă grijă de oameni.

            – Dar cum are grijă diavolul de oameni, vedeţi şi singuri, încheie părintele.

            La baie, Rumeguş îşi bătea joc de Abdulla, care se spăla pe faţă.

            – Păgân nenorocit, îi zicea Rumeguş lui Abdulla, musulman împuţit, bestie, scorpie, negroteiule, cioară.

            Abdulla întinse un covoraş pe jos şi se puse în genunchi, cu faţa spre Mecca.

            – Râmă, îi zise Rumeguş.

            În clasă, părintele Galeră dori să încheie ora cu o rugăciune. Iţic mimă conştiincios că se roagă, dar în gând avea numai măscării. Copii cântau Tatăl Nostru, câte unul mai zbiera în falset, dar, pe ansamblu, imaginea era de pioasă râvnă creştină. Iţic dădea din gură ca un peşte.

            Se auzi clopoţelul. Copii începură să zbiere, îşi scoaseră gumele de mestecat din bănci, începură să se bată cu ghemotoace de hârtie şi să înjure. Piciu’ fugărea fetele şi, pe care le prindea, le săruta zgomotos pe gură. La baie, Rumeguş şi Abdulla îşi trăgeau picioare şi se băteau cu săpunul.

            – A fost o oră emoţionantă, mărturisi părintele la cancelarie. Numai Rumeguş e cam obraznic.

            Profesorul de istorie lăsă ochii în podea.

            – Propun să i se scadă nota la purtare, zise părintele Galeră. Nu de alta, domnule profesor, dar fiul dumneavoastră şi-a cam luat-o în cap.

            De la etaj se auzea o gălăgie înfiorătoare.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Ridendo (5) – Kyre: Ora de religie

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***

    Apreciază

  2. Dan zice:

    Faaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaasssssssssssssssssssssssss.
    Fara suparare, dar asta este parerea mea.

    Apreciază

  3. Balada râului pierdut zice:

    Salut, bătrâne Someș, ivit curat din munți,
    Călătorind spre mare, curenții tăi mărunți
    Sufocați de gunoaie, devin triști peregrini
    Ce merg spre mănăstirea de sălcii și arini,
    Și strigă, printre prunduri, că niște țărănoi
    Transformă locuri sfinte în ladă de gunoi.

    Priviți râul de munte, mândri compatrioți?
    Suntem cum spunea Țuțea, popor de idioți.
    Suntem cum credeau alții, în rele învechiți,
    Buni de urcat cu funii de tei, sus, în răchiți.
    Salut, bătrâne Someș [–] din lada de gunoi
    Să-ți strângi apele tale, să te muți de la noi.

    Apreciat de 2 persoane

  4. mihaidg zice:

    bai frate, de unde ai mai scos-o si pe asta? altfel, am puterea sa-mi pastrez parerea

    Apreciat de 1 persoană

  5. dragavei zice:

    Ba e chiar mișto! Omul se dezmorteste scriind traznai, noi ne destindem citindu-le – genul de literarura pentru copii de toate virstele, de la fasa – la barba albă.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Scepticus Scepticus zice:

    Numai numele de parintele Galeră spune tot.
    Am vazut un epsiod din Las Fierbinti, un soap care este de fapt un documentar, cum bine se spunea intr-o gluma de pe acest blog. Acolo politistul se numeste Lătrau.
    Exista in critica literara vreo denumire mai simandicoasa a acestui procedeu literar?

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.