Laurence Jourdan – Chagall entre deux mondes, France, 2019


Un excelent film de reconstituire dedicat marelui pictor. Un film de numai o oră căruia i se potrivește vorba veche „multum in parvo”. Vorbit în franceză și subtitrat în cele șase limbi practicate de canalul Arte… Filmul poate fi vizionat pînă pe 27 ianuarie viitor. Mulțumesc lui Radu Ciobanu pentru semnalare.

https://www.arte.tv/fr/videos/088441-000-A/chagall-entre-deux-mondes/?fbclid=IwAR1DJPkJhySKjpN_G1zGKoWHs9L39_f2hYjETYYz0TFE0OLCZ8sO651CN34

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Laurence Jourdan – Chagall entre deux mondes, France, 2019

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***

    Apreciază

  2. Poetry855 zice:

    abia astept sa vizionez filmul. au mai fost filme despre pictori fabulosi din aceeasi perioada, de ceva ani tot apar si e bine ca e asa

    Apreciat de 1 persoană

  3. Radu Mârza zice:

    Chagall e un drăguț, o să mă uit la film. Mulțumim!

    Apreciat de 1 persoană

  4. eduardantoniu zice:

    Ma intreb daca asta e tot. Ca dintre cele doua lumi intre care penduleaza in tinerete mai mult evocata e tot lumea din care vine acest evreu lituanian care a trait aproape 98 ani. Orasul belarus Vitebsk. Cam cat Iasul si cam tot ca Iasul in Romania asezat si Vitebsk in Belarus. Ma rog, ei al patrulea acum in tzara lor, noi insa doar cu pretentia ca suntem al doilea dar de fapt tratati ca ultimul si probabil chiar din vina noastra. Cand s’a nascut Chagall acolo (cred ca avea si un s la urma), avea vreo 66000 locuitori dintre care vreo 34000 evrei. Azi probabil niciunul ca probabil nu toti is Fitterman ca la Iasi. Doar ca Bahluiul ala al lor e chiar fluviu. Rusii ii zic Dvina de Vest, balticii – Daugava.

    Minutul 15:00 Doamne, cat mai urasc aspectul de masina electrica de gaurit cu tot cu burghiu in ea al catedralei mele locale romano-catolice – dar acum ma consolez ca mai samana ea si cu cladirea in care locuia Chagall in strada (?) Ruche.

    O curiozitate care probabil nu ar fi fost atinsa de un documentar complet: un detaliu al ei e mentionat la urma filmului: parca in anii ascensiunii naziste, Chagall se stabileste deja in sudul Frantei. Curiozitatea la care ma refer probabil ramanea nementionata fiindca include o persoana care probabil nu era de talia lui si nu facea parte din lumea lor. Asadar, se pune problema cum se pot imprieteni in 1977 un pictor de 90 de ani si un prog rocker de 33 ani care nu stiu cate clase are ca el voia sa invete dar la 11 ani i’a murit tatal iar el atunci trebuia sa intretina familia facand’o pe laptarul si pe fermierul. Primul mai picta si in versuri (ilustratiile cu pagini de Guillaume Apollinaire, Blaise Cendrars, Mme Delaunay), al doilea asa cu a lui cultura autodidacta picta cu cuvinte tablouri lirice sonore (textele scrise de el pentru muzica trupei lui nu aveau nicio noima). Stiusem ca Rolling Stones traiau de multi ani in Franta ca evazionisti fiscali. Stiusem ca Yes, Led Zeppelin, Emerson, Lake and Palmer faceau asta in ’76 in Elvetia. Iata insa ca Jon Anderson in ’77 locuia si el totusi tot in sudul Frantei si cunostinta cu Chagall i’a facut tot un vecin tot ilustru, Bill Wyman. Nu mai canta demult dar macar mai traieste.

    https://rockandrollglobe.com/rock/progressive-rock/the-strange-fruitful-friendship-of-jon-anderson-and-marc-chagall/

    Acestei prietenii bizare, Jon Anderson ii dedica o piesa, cantata in duet vocal, pe albumul lui solo „Change We Must” (1994). Change we must e tot o expresie din aia de pictat tablou liric sonor si face parte din piesa „Ritual/Nous sommes du soleil” de pe albumul Yes „Tales from Topographic Oceans” (1973):

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.