Cercul Poeților Apăruți (10) – Mircea Dinescu: Cîtă Veneție

Voiam să închei postările de azi cu cîntecul lui Lebedeff dedicat României, dar nu putteam să nu-l postez pe Mircea, mai ales că mîine cea mai recență carte a lui de poezie, din care probabil face parte și poemul acesta, pleacă spre mine prin diligențele prietenului Marius Ghica… Volumul se cheamă Scaunul cu trei picioare, poate vă amintiți că am postat un poem cu același titlu…

PS Într-un sms, Marius Ghica îmi precizează că poemul e nou, face parte di cele, nu puține, scrise după tipărirea volumului. Și mi-a confirmat că mîine volumul pleacă spre Iași

https://www.catavencii.ro/editorial/cita-venetie/

Cîtă Veneție consumă omul pînă ce moare,
hamal al umbrei, umblă cu ploaia parcă-n spinare,
inventatorul femeii-frînghie, femeii-pat,
numai de placa de patefon decapitat,
botează porturi unde e dealul pupat de gropi,
scoate din strană ca din manșetă carré de popi,
fiindcă e toamnă și vinu-i leneș fără stăpîn,
culeagă flota lanuri de cizme, foșnet de fîn,
sub limba noastră sate sărace trag la belșug,
de plictiseală, una la alta vacile sug,
se-aduce marfă la magazinul cu vînătăi,
cîtă Veneție neconsumată în ochii tăi.