Cercul Poeților Apăruți (4) – Mariana Floarea: Cu poemele trebui să te porți ca și cu niște copii

Un poem mai vechi al Marianei Florea, apăeur cum niște ani într-un volum de la Paralela 45, pe carevîl reiau nu doar pentru calitatea poeziei, ci și ănetu sfatul foarte bun care apare încă din titlu…

Cu poemele trebuie să te porți ca și cu niște copii

Cu poemele trebuie să te porți ca și cu niște copii –

când îi trimiți în vizită

ori în excursie,

să te îngrijești

că ajung cu bine

și nu au febră,

că au mâncat ceva cald,

că au unde dormi,

să le spui ce face animalul lor

de acasă,

de care li s-a făcut dor,

să fii cu băgare de seamă,

să îi acoperi înainte de culcare,

să le săruți fruntea,

chiar de departe,

și să le spui

poveștile lor preferate.

Da, știam de mult asta…

cu poemele trebuie să te porți ca și cu niște copii –

Și asemeni copiilor

poemele sunt răbdurii,

tac și așteaptă

ca adulții

să își isprăvească treburile lor importante,

complicate și

atât de împovărătoare.

Așteaptă

și li se face milă de ei,

de grijile lor,

se îngrijorează,

se învinovățesc

și plâng

pe ascuns,

când îi văd abătuți;

Incep să tacă apoi, îndelung,

și se tem că într-o zi,

vor fi  adulți cu griji,

copilăroși-ursuzi-triști,

cu micile lor manii

de oameni de o vârstă mai înaltă;

Toate ar fi bune,

dar rămân în urmă

cireșul copilăriei,

lăcrămioarele grădinii

din porțelan lăptos

ca niște

proaspăt căzuți

dintișori de lapte –

Micul Prinț și

Moartea  Delfinului.

Apoi într-o bună zi,

nici pe ele nu le mai găsești.

Și acestor poeme deja

le-au  rămas  hainele mici

și stau așa,

cu tuleiele antebrațelor pe afară,

stângace.

Și eu nu știu ce să mă fac cu ele.

Ca atunci când ai pojar

și visezi zăpezi

și ți-e sete,

dar n-ai voie să bei decât ceai și doctorii.

Cu poemele trebuie să te porți ca și cu niște copii.

(Din placheta de versuri În brațele ceții, editura Paralela 45, 2011)