Rămîne în continuare la Tmișoara pentru acest scurt și foarte frumos poem al Anei Pop Sîrbu. Acum nu multă vreme, poeta a editat un nou volum de poezii, Cînd amurgul devine albastru (Editura Vatra Veche, 2020), pe care aș fi vrut să vi-l arăt, dar n-am primit coperta în format electroic. În schimb, am primit cartea pe hîrtie și am citit-o cu kare plăcere. Poemul pe care îl postez este însă inedit… de altfel, din cînd în cînd, poeta postează noi poeme pe pagina sa de Facebook…

Ana Pop Sîrbu , Egiptologie
Trec strada și cutreier alte peisaje .
Simt cum îmi cresc niște hieroglife pe piept.
Cu un gest oarecare , încerc să le șterg
Ca pe o gamă solară, cu propria mea luciditate.
Am argumente să înțeleg de ce le-am șters .
Castitate , ignoranță, destin , aud că se șoptește în jur.
El are figura unui apostol. O infinită lumină cade pe hieroglifele mute.
Totul e pragmatic, inventiv, ca noul sunet al lor.
Azi știu câte hieroglife ar trebui să port în piept
***
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Splendid!! Felicitări.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Va mulțumesc mult, D-le Liviu Antonesei !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu vă mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Foarte frumos, felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană