Cercul Poeților Apăruți (7) – Liviu Antonesei: Andrei


Nu, încă nu am ajuns așa de perfecționist încît să lucrez o săptămînă la un poem, dar schița inițială a simțit nevoia unor modificări și astfel poemul s-a scris ușor diferit, cu alte accente… Așa a vrut memoria imaginară…

Andrei





Marea sa înălțare la ceruri s-a petrecut pe cînd aveam trei ani,

victimă nevinovată a sistemului medical al vremilor vechi –

analizele erau perfecte și de bucurie au sărbătorit la plecare

într-un bufet afumat din marginea urbei, trei bărbați în iureș,

bunicul, tata și vizitiul dispensarului, dînd cu șepcile-n cîini…

nu, nu era mulțumit de viteză, a cerut biciul și de pe capră

a mînat caii aceia cum nu fuseseră mînați vreodată,

s-au oprit în șanț, cu lăzile de medicamente acoperindu-l

și ceilalți doi buimaci aruncați din căruță. Iar la trei zile

s-a înălțat în plină sănătate și glorios către ceruri…

Cît de șocat a fost tatăl tău, Mihai, cînd ne-a găsit rîzînd

ca nebunii pe cînd îți povesteam această tristă istorie!





Și nimeni nu s-a gîndit să-l treacă între victimele dictaturii,





Am avut ultima sa carte de identitate, emisă în 1948,

dar cu toate însemnele Regatului României, cum și

livretul lui militar e datat 1962, nouă ani de la naștere,

mă uitam la fotografie și nu mi se părea că mutra lui

de bunic de treabă, fața smeadă, ochi căprui, trăsături moi.

se lega cu porecla Burdușilă din rubrica semne particulare,

dar aveam să înțeleg că era corectă după ultima revenire

din marile sale călătorii care îl trecuseră Oceanul…





Nu, nu mai am poza aceea, dar am imaginea lui clară

pe masa din sufragerie, nemișcat, cu ochii închiși,

gata să primească bănuții cuveniți trecerii rîului –

nu pot să uit mîna rapidă a Mariței ucigînd razant

musca urîtă, mare și verde ce-i chinuia chipul senin.

Chipul său și mîna Mariței, Marghioalei, Mariei,

după cum îi spuneau unii sau alții, eu îi ziceam Miți –

filmul care nu se voalează, nu se rupe, nu se uită,

atunci, acum, mîine și de-a pururea pururi…





Astăzi, un alt Andrei își deplînge tatăl ucis într-o

Capitală de la porțile orientului, unde totul e greu!





10 – 17 Noiembrie 2020, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (7) – Liviu Antonesei: Andrei

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***// o singură colegă a venit la priveghiul mamei/ conform principiului gratuității/ o persoană mai ciudată/ pe care o văzusem pentru prima oară în vara lui 89/ când aniversarea celor patruzeci și cinci de ani de la/ revoluția de eliberare socială și națională antifascistă și antiimperialistă/ nu l-a cruțat nici pe șchiopul care sunt/ mulțumită lui Dumnezeu/ încât eu/ onțeluș/ nu judec pe nimeni/ chiar de las impresia că nu știu ce & nu știu cum/ mamei i-am pus la priveghi/ aproximativ patruzeci și două de ore/ acel capac refrigerant ce neutralizează procese biochimice/ rețin transportul de la capela cimitirului până la mormânt/ drumul era accidentat/ ca orice viață în definitiv

    Apreciat de 1 persoană

  2. Da, e răscolitor. S-au strecurat niste typos la urmă… Capitală, porțile.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Radu Mârza zice:

    Memoria… atât de interesantă din punct de vedere științific, și atât de darnică cu poeții! Mulțumim, domnule profesor.

    Apreciat de 1 persoană

  4. A meritat să îl aștepți o săptămînă. E foarte frumos, felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Poetry855 zice:

    asta este o particica dintr-o epopee? ca asa are ritmul si asa are tonul epic. mi-a placut, m-a prins. as mai fi citit

    Apreciat de 1 persoană

  6. alpinus zice:

    Sunt momente din trecere pe care le purtăm în noi, însoțindu-le, însoțindu-ne, lumina din ele.
    Când ies în lume și se coboară-n cuvinte ”se” și ”ne” eliberează, dăruinduni-se…. Ferice poetul!

    Apreciat de 1 persoană

  7. mihaidg zice:

    :)))) Da, fabuloasa istorie! Mi-aduc aminte cum te-ai suparat cînd, la întrebarea tatalui meu de ce rîdem, am raspuns: „Liviu îmi povesteste cum i-a murit bunicul!”

    Apreciat de 2 persoane

  8. Adela Efrim zice:

    Pe lângă faptul că este răscolitor este și duios, are o sensibilitate aparte poemul

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.