Cercul Poeților Apăruți (1) – Gelu Ungureanu: Mai în glumă, mai în serios


După splendidul incipit muzical postat mai înainte, încep postările Cercului, iarăși mai din vreme – am poeți reveniți, am volume apărute, cărora trebuie să le consolidez receptarea, am tot felul de surprize. Voi începe însă cu un caz, un caz foarte interesant și cumva exotic. Gelu Ungureanu scrie poezie dintotdeauna a frecventat ani buni cenaclul SIND condus de poetul Liviu Mățăoanu, frecventat și de Florentin Sorescu, despre care a fost vorba săptămîna trecut și va mai fi și astăzi, a publicat în reviste, dar a debutat abia anul trecut, cu volumul Secvențe la editura Eikon. Se pare că postura de autor de cărți i-a plăcut, pentru că anul acesta a recidivat, dar nu cu un singur volum, ci cu trei deodată! Acestea sînt: Întrebîndu-l pe Orfeu, Clipe recompuse și Reverberații. La o piață a poeziei destul de modestă, la căderea generală a pieței de carte din motive pandemice, gestul mi se pare de-a dreptul temerar. Dar, pînă la urmă, e dreptul fiecărui autor să-și asumea resicurile. Ce are de parte sa? O poezie foarte bună, matură, nu degeaba autorul a ieșit la lumină matur. O poezie care mie îmi place. Mai are de partea sa bunele recomandări, ca prefațatori sau autori de note pe coperta a patra cunsocuți și în gustul cărora nu doar eu am încredere, precum Liviu Mățăoanu, Mircea Bîrsilă, Adrian Alui Gheorghe… Ce pot eu face? Să scriu aceste cuvinte de bună primire și vreme de trei ediții ale Cercului să postez îte un poem din fiecare din cele trei volume. Încep cu poemul de mai jos desprins din Întrebînddu-l pe Orfeu… Din motive de resuse în scădere ale blogului, vor folosi o fotografie cu toate cele 3 + 1 voliume! Îi oresc bun venit îm cerc lui Gelu Ungureanu și îi doresc succes!

Mai în glumă, mai în serios

Mai în glumă, mai în serios

vorbim la timpul trecut:

am fost, am avut, am petrecut

am luat, am plecat, am trăit.





Încetul cu încetul utilitatea ne

rămâne în urma muncii; ne chinuim,

ne-nghesuim între paranteze și

acolade (să putem fi pomeniți ulterior).





Iată, am ajuns pe podișcă, la stradă,

unde stau cu vecinii și arătăm cu

degetul fiecare trecător.





Unul infirm, în baston, sprijinit de

gard, îmi explică cum că frumosul,





pe vremuri, făcea parte din tristețe

și invers, tristețea își pieptăna părul

lung, își mângâia fața prelungă,

pistruiată și gura ca un semn de

întrebare, în oglinda mare a închipuirii.





De asta am ajuns oameni mari, dar

din păcate nu îndeajuns de respectați;

pupilele ni s-au dilatat mai mult de

mirare, decât de întuneric.





să bată-n gard cu bastonul, să ne-atragă

atenția:

„Mai bine așa cu aventura asta,

rămasă fără urme și fără amintiri; precum

am dus mereu lingura la gură”.





A băgat mâna în sacoșă și a scos două

suluri mari de hârtie, le-a prins la capete

și le-a desfășurat, șontâc-șontâc, pe gard.

Erau două lozinci de pe vremuri:

„Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă!”

și „Nici o masă fără pește!”.

Ne-a cerut să interpretăm substratul acestor

sloganuri și dacă au cumva tentă filozofică

ori religioasă.

(De fapt, era o aluzie la tema unui miracol

biblic, ascunsă, dar totuși ușor de sesizat,

a celor „cinci pâini și doi pești”.)





Niciunul nu am fost în măsură să-l dumirim;

ca urmare, a apelat la trecători;

unul a tresărit de parcă l-a trezit din somn

și a făcut calea întoarsă, niște studenți

au scos limba, au făcut bezele și nu s-au oprit

din râs până nu i-am pierdut din ochi. Alții,

cei mai mulți, au ocolit zona de frica

întrevederii.





Ne considerăm depășiți de împrejurări și

ne retragem spre casele noastre, cu capul plecat,

lăsând lozincile atârnate-n gard, neexplicate,

și mai părăsite ca oricând.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (1) – Gelu Ungureanu: Mai în glumă, mai în serios

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***// făcând turul apartamentului în optzeci de pași/ cunoașterea poate începe și astfel/ de sfârșit nu știi unde/ nu te mai întreba/ inutil/ dar făcând turul apartamentului în optzeci de pași poți recunoaște ceea ce n-ai știut vreodată/ pelicule uzate de timp & intemperii/ biciclete pe care ți-ai exersat abilitățile neuro-motorii/ și mai cu seamă lucrușoare colorate/ dintre acelea care fac din viață bulionul cel bun pentru tocană/ multe afli făcând turul apartamentului în optzeci de pași/ la fel de multe ca atunci când ieșeai afară/ bucuros că te vei putea da în leagăn/ ori că o vei mai privi o dată pe furiș pe fata căreia nu ai avut curajul să-i spui ce simți pentru ea

    Apreciat de 1 persoană

  2. Bun venit în Cercul poeților apăruți! A debutat bine.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Îi urăm să aibă succes și să fie constant față de poezie!

    Apreciat de 1 persoană

  4. George Tudor zice:

    Cam lung, expozitiv. Mi-a plăcut strofă „Pe vremuri…” Dar nu mi-e clar ce cauta „invers” acolo.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.