Rîs de brumar (3) – Kyre: Centrul universului cunoscut


Ehei, misteriosul Kyre se însărcinează cu o problemă grea, dar nu asta este de fapt important, ci modul n care o rezolvă – literar, de bună seamă!

CENTRUL UNIVERSULUI CUNOSCUT

            Observatorul nu este ciclop. El e un om normal, cu doi ochi, ochi ce îndeplinesc pe rând (de-a lungul unor perioade de timp aleatoare) funcția de Ochi al Observatorului. În timp ce un ochi e Ochiul Observatorului, celălalt nu e. Și invers.

            Brusc, Observatorul își dă seama: universul are un centru mobil. De ce ? Păi:

            – dacă Observatorul ar fi fost ciclop, ochiul său (centrul material al universului; spiritual, eu-ul Ochiului Observatorului a substituit eu-ul Observatorului, deci, spiritual, Ochiul Observatorului umple un întreg corp omenesc) ar fi fost fixat în mijlocul frunții; așa însă, cu doi ochi, centrul universului oscilează de o parte și de alta a nasului Observatorului; asta e mobilitatea mică;

            – Ochiul Observatorului se plimbă prin Localitate și prin afara ei (funcția i-o cere, avem nevoie de o imagine de ansamblu); asta e mobilitatea medie;

            – planeta pe suprafața căreia se află Localitatea se învârte regulat în jurul soarelui; asta e tot mobilitatea medie;

            – sistemul solar, ce conține planeta pe suprafața căreia hoinărește (pentru a ne da nouă o imagine de ansamblu) Ochiul Observatorului, bântuie prin spațiu deodată cu galaxia căreia îi aparține; pe urmă, galaxia face tumbe cu celelalte galaxii din universul apropiat, și tot așa; asta se cheamă mobilitatea mare.

            În concluzie, universul nu are un centru fix (fixat, stabil), universul are un centru mobil de mobilitate mică, medie, medie și mare.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Rîs de brumar (3) – Kyre: Centrul universului cunoscut

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***

    Apreciază

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// cine are astăzi carisma lui saul din tars/ niște trepte coborând spre ieșire/ când mișcările trecătorilor se pierd chiar în clipa în care ar trebui să se fixeze pe retină/ dar te mulțumești să constați că o/ anumită ordine a lucrurilor pune punct/ acelor impresii care nu au cum să/ finalizeze tencuiala exterioară a casei/ și-atunci vinețiul norilor va fi totuși înregistrat pe obiectivul acelui aparat/ obținut clandestin/ la schimb cu ness-ul amigo și țigările kent/ pentru teribila imortalizare a unor cadre unde/ susurul pârâiașului e singurul lucru amintind că în jur au fost câteva zvâcniri

    Apreciază

  3. rameau zice:

    Ei si ce ne pasa 9 ? Universul e coclit, pan-la prima galaxie nu-i popas nici timp oprit!
    GA ( lileo)

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.