Liviu Antonesei: Din Foișor – Doamne ajută! Doamne ajută?


Cred că e măcar un an de cînd mă gîndesc la tema asta, dar abia azi am fost în stare să o dezvolt puțin. E drept că am și fost ajutat de un snop mărișor de „Doamne ajută”!…

Liviu Antonesei: Din Foișor – Doamne ajută! Doamne ajută?

Îmi amintesc de partidele de barbut din copilărie. Cîțiva jucători, înainte de a arunca zarurile, le scuturau puternic în palmele adunate, suflau apoi peste ele printr-o fantă între degetele mari și spuneau hotărît „Doamne ajută!”. După sumele pierdute, n-aș putea spune că primeau mare ajutor. De ce l-ar fi interesat pe Dumnezeu o partidă de barbut între niște puști care făceau asta ascunzîndu-se de părinți? Totuși, pe vremea aceea, nu cred că din pricina regimului ateist, vorba aceasta o auzeai destul de rar. Bunica mea, care era o femeie credincioasă, nu cred că a invocat vreodată un asemenea ajutor. Acum, o aud/ citesc atît de des încît mi se pare că a devenit un fel de passe-partout, prin care oamenii solicită un ajutor divin pentru rezolvarea unor probleme, mari sau mici, importante sau neînsemnate, onorabile sau ticăloase, nu contează. Jiji Becali cere ajutor pentru echipa sa, de parcă Dumnezeu ar fi fan stelist sau interesat de fotbal în general. Puzderie de elevi și studenți cer ajutorul înainte de examene și concursuri, ba chiar se duc la biserică, să fie mai siguri că vor primi ajutorul. O mulțime din mailurile pe care le primesc, ba chiar și unele telefoane, se încheie cu acest aparent atotputernic „Doamne ajută!”. Și sînt în general de la oameni serioși, care încearcă să-și rezolve cu de la sine putere problemele, ba chiar au și măcar o brumă de pregătire teologică, adesea una care o depășește net pe a mea. Cum cad victime acestei formule de-a gata, habar nu am. La cei cu oarece pregătire religioasă, mă mir că nu=și dau seama că, din perspectivă creștină, este vorba despre un păcat de trufie.

Nu cunosc obiceiurile spărgătorilor din zilele noastre, așa că nu știu dacă și ei, înainte de lovitură pronunță sacrosanta formulă. Dar nu exclud asta. În fond, obiceiul lor de a defeca la locul faptei nu este o insultă aduseă victimelor, ci un dar, un semn de mulțumire, care mizează pe vechea omologie dintre căcat și aur. Nu s-a întîmplat nici să asist, nici măcar ascuns, la jocurile sexuale ale altora, așa că nu pot să știu dacă vreun flăcau tomnatic nu cere ajutorul Domnului înainte de-a trece la fapte. Dacă asta se întîmplă, nu pare să aibă efect, industria de stimulente sexuale nu dă semn că se îndreaptă spre faliment, ba din contra! Mi s-a întîmplat în schimb să mă întorc cu taxiul în oraș spre casă și să asist spăimos la momentul în care, ajungînd la biserica de lîngă Pasarelă, șoferii să lase volanul, să-și facă cruce cu ambele mîini și să repete ritualic invocația către divinitate. Ori, în cazul lor, a avut efect, ori am avut un mare noroc cu toții, altfel sfîrșeam drumul în balustrada metalică a podului! E robustă, nu cred că am fi trecut prin ea și am fi ajuns în piața agro-alimentară!

Cu această vorbă goală, avem de fapt două mari probleme. Prima ține de puțina credință autentică răspîndită printre membrii sfintei comunități ortodoxe băștinașe și de ușurința cu care ne repezim să-l jignim pe Dumnezeu. Pentru cei mai mulți, acesta pare un fel de slugă aflată la dispoziția tuturor și a fiecăruia, dator să ajute pe toți în marile sau măruntele lor probleme. La puțina sa minte, nu e de mirare că Jiji îl socotește pe Dumnezeu un fel de angajat, cu marele avantaj că nu îl plătește decît în lumînări. Dar nu Jiji e problema, ci „colegii mei, intelectualii”, credincioși, agnostici sau atei. Îl poți contesta pe Dumnezeu, te poți lupta cu el, dar absolut nimic nu-ți dă dreptul să-l tratezi ca pe o slugă! Și mai este chestiunea teologică. În cele mai multe credințe, în creștinism în mod evident și explicit, Dumnezeu a creat lumea, a încununat-o prin crearea omului, după care n-a mai avut vreo treabă cu creația. I-a dat omului, ba chiar și femeii!, liber arbitru. Omul e pe picioarele sale, la bine și la rău, răspunde în fața sa ți a semenilor pentru faptele sale. Dumnezeu nu se mai amestecă, el nu are nevoie de rugăciunile, nici de gesturile noastre de recunoștință. Sigur, în delirul nostru, nimic nu ne împiedică să-i cerem ajutorul. Doar că cererea rămîne fără răspuns. Dumnezeu este mut, cum este și surd, cel puțin pentru noi!

Să nu aud acum vreo vorbă despre „sofianismul care coboară”! Cine evocă formula dovedește prin asta că nu a citit Blaga, cel puțin nu cu atenția cuvenită!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Liviu Antonesei: Din Foișor – Doamne ajută! Doamne ajută?

  1. Virgil zice:

    Cam greu de intrat in polemica pe un subiect ca acesta. Si eu cand „dau de dracu zic Doamne ajuta” Dar o pun mai mult pe educatia de baza crestina pe care o avem si nu pe si nu pe o cerere facuta unui personaj de a real sau imaginar de a rezolva problemele noastre.
    Astept cu interes alte opinii ai unor oameni mai eruditi in domeniul acesta

    Apreciat de 2 persoane

    • Frate, pe mine, m-a învățat la cinci ani bunica să citesc pe Biblie, n-am auzit-o în veci folosi d formula asta…

      Apreciat de 1 persoană

      • Virgil zice:

        Nu am fost eu destul de clar si incerc sa detaliez. Formula „Doamne ajuta” personal o vad ca dorinta de a avea succes cu actiunea pe care o fac si Dumnezeu este ales doar din cauza culturii crestine din care facem parte. Si eu am citit Biblia insa doar cu ochii de carcotas si o vad ca pe o colectie de fapte istorice (mai mult sau mai putin dovedite asta e o alta discutie) si eventual niste modele morale de urmat .

        Apreciat de 1 persoană

      • Am înțeles foarte bine. Dădeam exemplul bunicii cre a fost o credincioasă fără hibă, dar n-am folosit niciodată formula. Cînd o auzea, penru că nu era deloc conflictuală, spunea doar /Sumnezeu dă, dar nu bagă în sac!!

        Apreciat de 2 persoane

      • Virgil zice:

        Dumnezeu dă, dar nu bagă în sac! Asta o zicea mama cand unii nu reuseau nici daca erau ajutati sau mai ales in contextul in care nu faceau nimic sa aiba rezultate si voiau totul de-a gata

        Apreciat de 1 persoană

      • O folosea potrivit…

        Apreciază

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// ajută Doamne necredinței mele/ cu formula aceasta sunt împăcați și agnosticii/ și ateii/ și liber cugetătorii/ tot astfel precum credincioșii se cuvine a-i accepta/ măcar în drăgălașa postmodernitate/ pe atei/ pe agnostici/ pe liber cugetători/ pe aceia dintru altă credință/ sau ascultare/ sau obediență/ sau/ încât zic dar nu foarte des Doamne ajută/ ca semn lingvistic al speranței/ ce-i drept adesea înșelate/ dar dacă omenește înțeleg pe cel care se îndoiește/ gândindu-mă la încrederea pe care Dumnezeu a acordat-o liberului meu arbitru/ parcă nu îmi mai vine să mă supăr/ iar de-o fac/ slăbiciunea mea este/ nu ajutor dumnezeiesc

    Apreciat de 1 persoană

  3. Emanuiel Pavel zice:

    Aseară, de la ora 22 la 23 am ascultat,la Radio Cultural o emisiune despre decernarea premiilor USR, fapt petrecut în dulcește Ieși.
    Deși scârbă să aud ce s-a produs acolo a fost mare am avut tăria să ascult până la finalul emisiunii.
    O veritabilă greață, desprinsa parcă din „Spuma zilelor „lui Boris Vian, m-a cuprins ascultându-l pe „Godotul” invitat povestind cum ei au triplat,au ridicat mingea în aer, și tot ei au dat cu capul, așa ca între buni amici, ieri ai fost tu șeful Comisie iar eu premiatul, astăzi inversăm. rolurile.
    Îndrumați de către prea măria sa Nicolae Manolescu.
    P.S.-cum radioului este deschis toată noaptea, cam două ore ascult Radio Cultural, în special pentru teatru.
    În rest Radio Reșița.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ilka53 zice:

    De multe ori sunt în dificultate sa răspund românilor ce tot la a doua frază zic „Doamne ajută” sau „sa dea Domnul”.

    Apreciat de 1 persoană

  5. dorin zice:

    Eu am de mult o vorbă, care se verifică și aici (cum începe textul): Dumnezeu este în vacanță, nu-l mai interesează ce se întîmplă pe Pămînt…

    Apreciat de 1 persoană

  6. alin7130 zice:

    Excelent eseu, maître.
    Eu, nu ştiu când, unde şi cu ce ocazie am dezvoltat un fel de dialog cu divinitatea. Genul ” oh, la, laaa..moşule, dacă nu intervii acum, e groasă rău..”
    Până acum a mers perfect

    Apreciat de 1 persoană

  7. ionfercu zice:

    🤗👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏💐💐💐💐💐💐🥀

    Apreciat de 1 persoană

  8. rameau zice:

    La evreii habotnici si nu numai, fiecare al treilea cuvant este ” B’ezrat haShem” adica Cu ajutorul lui D-zeu. Atat de puternica este ametsecarea „sefului” in maruntisurile vietii ca orice hartiuta scrisa de mana incepe sus in dreapta cu ב”סד pronuntat besiat hadeshmaia = prin bunavointa cerului.

    Apreciat de 3 persoane

    • Nu e de mirare, creștinismul a apărut prin epansiunea incredibilă a unei secte iudaice…

      Apreciat de 2 persoane

    • Dana (Mara) zice:

      La fel si in comunitatile satelor arabe tot al doilea cuvant este Hamdulela=multumiri. Este cumva un semn de politete sa le intorci salutul.
      Dar mare atentie sa nu ne molipsim este in mortala emisiune de satira israeliana זהו זה! O scena faina cu mango infestat de iranieni si dupa ce au mancat toata casa se trezeste vorbind limba iraniana. Sint irezistibili cei de la emisiunea zehu ze! Numai bine.

      Apreciat de 1 persoană

  9. vasilegogea zice:

    În curînd se va spune „inșala”! (am transcris fonetic, cu litere latine)

    Apreciat de 2 persoane

  10. radu tuculescu zice:

    Doamne ajuta- a devenit un tic….nimic altceva. Fara greutate, fara profunzime, fara relevanta si…fara rezonanta.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.