Cercul Poeților Apăruți (4) – Veronica Balaj: Parade-Platz/ în pandemie


Azi voi avea probabil o discuție la radio cu poeta și jurnalista culturală Veronica Balaj din Timișoara. Așa, pentru pregătire probabil, i-am recitit cele două lungi și frumoase poeme primite săptămîna trecută. Primul e mai jos. Cum vă amintiți, acum vreo două-trei săptămîni am mai postat un poem de-al autoarei…

Parade – Platz

în pandemie





Interzis a ieși din istorie până și  tropotele  cailor

din alaiul Mariei Tereza

sosită   în vizită imperială,

printre  supușii urbei Temeswar,

lacăte peste lacăte  sunt țintuite pe ușile

fostei săli de bal din Parade  Platz

zăvorâte  stau și privirile portretelor

prețuite în muzeu

 să nu mai poată  umbla hai-hui,,

după bunul plac al  pictorilor care,

le scoteau în secret  la plimbare

din când în când,

fără  bilet de voie ….

Frica de moarte

se zvântură  acuzatoare

într-o lectică de liniște vicleană,

timpul nu mai are auz,

intrările în Bastionul Cetății par gurile

de intrare în adâncuri

deschise hâd

spre-o altă liniște perfidă și   ocultă

se anunță la știri că s-au găsit flori

depuse noaptea, la picioarele Sfântului Nepomuk,

periculos a ieși din casă

chiar dacă ai întâlnire cu sfântul

ocrotitor al orașului  în vremea ciumei

acum vreo trei secole și ceva.

Geamgiul orașului

își montează straturi de sticlă la ferestre

virusul poate privi  totuși,înlăuntru

 până în măruntaiele sale,

 poate crănțăni orice urmă de bucurie

indecent schimbându-i culorile vederii spre afară

unde-o fi omul de pe Corso

care avea un cântar greoi, demodat

dar care ,îți arăta exact

câte grame avea

sfânta din iconița purtată la vedere

ori sub anteriul călugărițelor,

 cântaragiul ,viclenește

 adăuga la preț și gramajul unui  pas,

ori  al unui gând pătimaș,

ușor dibuit sau,

orice- i putea aduce un chilipir .

Cafeneaua La două Chei, e cețoasă

o redută de simțăminte nesocotite ,

ajunse-n ruină .

Visul de astă  noapte  mă arăta în oglindă

aveam flăcările fricii crecute pe limbă

atârnam agățată

de o rotiță încâlcindu-mi părul

de culoarea penelor

papagalului meu,

 care-mi repeta că sunt drolle.

Trează,  îmi pun  masca și ies pe bacon

ferestrele de la Moll-ul, aflat peste drum

se holbează cu disperarea  unui vas eșuat,

schelet  somnambulic din beton

pe scări în dezmățare ,frica

o  văd printre secrețiile nopții nebuloase ……

La colțul dinspre dreapta ferestrei mele,

din verticala platanului

pe care aș vrea să-l îmbrățișez,

răsare un poem răzleț

în loc de verde proaspăt , se-arată bătrân

 și timid

girofarul mașinii de Poliție și doi oameni ai legii

apără pustietatea străzii

luna albită de fircă

se micșorează  peste liniștea sinucigașă

e liber să mărșăluiești doar în interiorul tău

mă întreb, ce doamne ferește,

îmi va fi intrezis și mâine ,

ce culoare de mănuși, de mască ,

ce culoare de aducere aminte

voi avea voie să port ?.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (4) – Veronica Balaj: Parade-Platz/ în pandemie

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***

    Apreciat de 1 persoană

  2. Alaric zice:

    da, excelent poemul!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Emanuiel Pavel zice:


    -Nu știu cum aș putea face pe mirele meu mai fericit
    -Nu te mărită cu el!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Radu Mârza zice:

    Minunat. Un poem cu un puternic fundal istoric, așa cum îmi place mie. 🙂 Mulțumim!

    Apreciat de 1 persoană

  5. George Tudor zice:

    Pandezie…

    Apreciază

  6. Veronica Balaj zice:

    Mulțumesc pentru postare !.Onorantă.
    Domnul Liviu Antonesei face legătura între scriitori din țară și din lumea largă, între epoci și stiluri ,,variate experesivități artistice. Admirație și multe bune urări!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Poezie de actualitate.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.