Rămîne rîsul (3) – Kyre: Omul din vis (ep. 3)

Enigmticul Kyre merge mai departe și ne oferă cu fenerozitate cea de-a treia și a patra scenă din proza sa în manieră dramatică tocmită…

OMUL DIN VIS

(Proză scurtă în canon teatral)

(PARTEA a III-a)

Scena a III-a

Intră primul copil, urmat de al doilea copil şi de al treilea copil. Primul copil ţine în mână sticla. Manase se ridică greoi.

Primul copil: Nene, n-ai o ţigară?

Manase: Mă copii, mă! Fumatul, la vârsta asta…e dăunător. N-aveţi voie. Deşi… poate că şi eu am fumat cam de tinerel. nu? (Râde, apoi se întristează:) De nu m-ar mai durea capul! De la băut doare. Am băut prea mult. (Vede sticla, se înviorează:) De unde ai aia?

Primul copil: Ce?

Manase: Sticla! Sticla mea! (Îi ia sticla) Dă sticla-ncoace! (Îi scoate dopul şi ia un gât lung) Eeeee! Cui pe cui se scoate!

Primul copil: Nene, acum dă-ne o ţigară!

Al doilea copil (se roagă de Manase): Te rugăm, nenea…

Al treilea copil: Haide, nenea, nu fii rău! Ce, e mult o ţigară?

Manase: Valea! Nu vă dau! Nimic nu vă dau! Fără ţigări! Acas’! (Bea sticla până la fund).

Dezamăgiţi, copiii pleacă în treaba lor. Exit şi sticla, aruncată de Manase.

Scena a IV-a

Manase: Ai dracului copii, auzi dumneata, să vrea ei ţigări. Păi asta-i mai rău decât să le dai de băut.  Băutura o digeră ficatul şi dup-aia eşti ca nou; dar ţigara, (demn) ţigara e moarte curată. Se pune pe plămân şi acolo rămâne. Şi dai şi o groază de bănet – şi pe ce!? pe fum dai banii, pe fum! (Pufăie) Puf-puf şi s-au dus! Da-da! Mai bine-i bei! (Se corectează) Mai bine-i beau! Asta şi fac! O să-i beau! (Se caută în buzunare) Unde-s banii? Banii de băutură, unde-s? (Febril🙂 Nu-s? Nu-i nimica! Atunci banii de pâine! Banii pentru pâine – unde sunt banii pentru pâine? (Se caută de bani prin toate buzunarele) Banii de pâine! Banii! Unde-s banii? (Disperat🙂 Nu-s!

Manase cade în starea de prostaţie.

Manase (apatic): Când eram mic, aveam un vis. Văzusem eu că cine are bani, are tot ce vrea. Pe vremea aia, am început să visez bani. Bani visam, bani. Mulţi bani. (A lehamite🙂 E! Şi ce? Mi-a trecut cu vârsta! Am început să visez fete. Numai fete visam. Fete şi iar fete.

Manase, fericit de amintire, zâmbeşte.

Manase (tot apatic, dar mai vioi): Şi ce fete! Phii! (Face gesturi din mîini ca să arate sâni, pulpe şi şolduri) Da, dom’le! Numai fete şi fete! Şi pe toate le visam eu!

Manase: Şi au venit şi fetele! Da domnule, fetele alea au ieşit din vis şi au venit la mine. Ehe! şi ce fete! Una şi una! Bune fete…

Deja Manase e mai vioi.

Manase: Şi după fete, au venit şi banii. Mi-am găsit un serviciu – munceam mult, dar eram bine plătit. Eram atât de bine plătit, că am început să visez case. Numai case visam. Una şi una. Uite aşa! (Manase gesticulează cu braţele întinse, ca să arate ce case visa el). Mai ales visam un apartament de două camere, bine mobilat, cu parchet pe jos şi cu şemineu. Nu prea îmi plăcea mie visul cu apartamentul, că era prea mic, dar l-am visat aşa de mult că, ce să fac, a trebuit să-l iau. Şi l-am luat. Am luat apartamentul cu două camere, am luat şi covorul. Şi şemineul l-am făcut. Acum e ca în vis. (Trist) De când îl am, nu mai visez. (Tresare) Apartamentul nu-l mai visez, că de visat visez. Visez locul asta. (Arată cu mâna). Exact aşa e în vis. Leit. Identic. (Gesticulează) Şi plopul ars, băncuţa – şi ele sunt în visul meu. Visez şi un om.

Manase se duce la băncuţă. Se aşează picior peste picior.

Manase: Am umblat mult să găsesc locul ăsta. (Oftează) Am umblat mult ca să îmi amintesc visul. Visul ăsta (arată cu mâna de jur împrejur) era mai greu de ţinut minte. Cu fetele era mai simplu – ţineam minte – uite-aşa! Dar visul ăsta, nu! L-am tot visat, seară de seară, dar nu mi-l aminteam de dimineaţă. Eram frustrat. (Tace) Nu mă mai doare capul. (Se mângâie pe frunte). E bine. E foarte bine (Oftează) Aş bea ceva. (Tace).

Manase (după o vreme): Am mai fost pe aici, pe la băncuţă. E singura băncuţă din împrejurimi, de la şosea. Multă vreme n-am ştiut de ea şi când ieşeam la şosea, stăteam pe iarbă, mai încolo (arată cu mâna). Bună iarbă. Pătează – ceva nemaivăzut. Aşa am găsit băncuţa. Plopul era mai mare.

Manase: După aceea am început să visez locul. Ăsta era locul. Nu semăna din cauza plopului. Dar acum seamănă. Seamănă bine de tot. De când a fost trăznit plopul, locul ăsta e identic cu locul din visul meu. He-he (râde). Şi omul din vis…

Manase se întristează aşa de tare, că începe să se smiorcăie pe nas ca un copil.

Manase: Şi omul din vis – întotdeauna e la fel! Nu-l cunosc! Jur că nu-l cunosc! Deşi acum l-aş recunoaşte din 1000! Îl ştiu pe de rost! (Zbiară:) Vrea să mă omoare!

Manase plânge.

Manase: Mă omoară şi mi se face frică şi frig şi mă trezesc şi nu mai vreau să visez visul ăsta şi uite că nu pot şi totuşi îl visez! Seară de seară omul din vis mă omoară! Mă doare inima! (Smiorcăit): De fiecare dată nu vreau să mă omoare! Vreau să-l întreb de ce – de ce vrea să mă omoare, ce i-am făcut! Dar nu visez decât locul, omul şi gata, mă omoară… Mă omoară!