Haz/ necaz (5) – Kyre: Omul din vis (ep.2)


Și iată, enigmaticul Kyre se prezintă la raport cu cea de-a doua scenă din proza sa scurtă în canon teatral…

OMUL DIN VIS

(Proză scurtă în canon teatral)

(PARTEA I-a)

Scena a II-a

Manase intră. Se ține cu mâinile de cap și merge împleticit. Din când în când se vaită (Nu mai biau nu mai biau nu mai biiaaau!).

Manase – singur pe scenă. Dă drumul capului.  Admiră plopul ars de tunet.

Manase: Phii!

Manase: Dar știu că te-a lovit, nu glumă! (Apoi, râzând:) Te-ai ars!

Corul: (glasul al IV-lea, nazal): Focul arde!

Manase (către plop): Ce urât ești! De când sunt n-am văzut un plop atât de urât ca tine.

Plopul se desprinde de pământ, face câțiva pași iuți, apoi se lipește de pământ.

Manase (uimit): Ei, drăcie!

Corul (cu un aer didactic, recită): Nu e frumos să drăcui, nu e frumos să înjuri în general –

Manase: Dar în în particular?

Corul (netulburat): – înjurăturile și limbajul grosier sunt lipsă de respect la adresa celorlalți, lipsă de maniere, lipsă de educație și lipsă de civilizație!

Plopul: Drăcuie, domnule, drăcuie liniștit, că tot nu te-aude nimeni.

Manase (uimit la culme): Ei drăcie!

Corul: Nu e frumos să drăcui, nu e frumos în general –

Manase (zbiară): Gura!

Corul: –

Manase se freacă la ochi, apoi se zgâieşte la stînga, de unde nu îi intră lumină în ochi; apoi se zgîieşte la dreapta, dar, orbit de lumină, nu vede nimic. Pe urmă se ia din nou cu mâinile de cap şi se vaită cu acelaşi vaiet care de acum începe să irite nervii: Nu mai biau nu mai biau etc. Apoi:

Manase: Mi s-a părut că aud… (tace; ascultă încordat) Nu, nu era nimic. Băutura, bat-o vina!

Corul (pe un ritm vesel): Alcoolul arde ficații, tot el omoară stricații.

Manase (indignat): Iară se aude!

Corul (lugubru): Cine are urechi de auzit, să audă!

Manase (scoate din buzunar o sticlă cu băutură): O fi duhul sticlei! (Admiră sticla în lumina soarelui) Nu e nimeni! (Către sticlă🙂 Alo! E cineva?

Plopul: Deşi acum câteva clipe eram de altă părere, v-aş ruga respectuos, stimate domn, să nu mai zbieraţi. Îmi tulburaţi odihna şi mai rău chiar, mă necăjiţi în ultimele mele clipe. Cum se spune, îmi tulburaţi agonia şi n-o să mai am parte de o moarte tihnită.

Manase (speriat): Cine… Unde? Ce! Cine vorbeşte!? (Nu-i răspunde nimeni) Nu se poate! Beau din nou de abia… să fie 10 ore? Nici n-am băut zece ore, am băut 2 ore … poate mai puţin? (Se uită în sticlă) Mai puţin! Am băut cât am băut, după care n-am mai băut! (Triumfător🙂 Am adormit!

Corul (pe mai multe voci, una după alta, foarte serios):

            Vocea unu: Alcoolul e ca un drog. De te apuci uşor, cu greu te laşi.

            Vocea doi: Mulţi oameni au dat în patima beţiei de-a lungul timpului.

            Vocea a treia: Şi toţi au sfârşit-o prost.

            Vocea a patra: Băutura provoacă delir.

            Vocea a cincea: Te stârpeşte la cap. Mor neuronii. Omul devine idiot.

Plopul (demn): Dar vă rog frumos! Un pic de linişte, nu se poate nici măcar acum să am parte de puţină linişte?

Plopul se ridică şi se deplasează mai spre un colţ, unde crede el că ar fi mai linişte. Manase se freacă tulburat la ochi.

Manase: Delir! Care va să zică, delirez! (Către sticlă) Cum îndrăzneşti? (Aruncă scârbit sticla în culise. Exit sticla).

Manase: Fir-ar să fie!

Corul (Dispreţuitor): E-te na!

Manase: Ha! Unde?

Manase priveşte agitat în jur. Manase nu dă semne că ar vedea cine îl interpelează. Manase se ia cu mâinile de cap.

Manase: Au!

Manase: Au! Au au au au! Au! (Pe urmă:) Nu mai biau nu mai biau nu mai biiaaau! Iiii! A!

Manase cade în genunchi.

 Manase: Înainte vreme – ehe! ce băutor eram! Nici acum nu mi-e ruşine. Pot să beau… Cred că am băut zece ore, am băut 12 ore … poate mai puţin? (Se uită la ceas) A stat! (Îl scutură) Mergi! Mergi, mă! N-auzi?

Plopul: Nu te mai chinui, domnule, că nu te aude. Ăla n-are suflet.

Manase: Ce!?

Manase se întinde pe spate şi zvâcneşte de câteva ori din membre, ca un om care se sufocă. Pe urmă se aude un oftat greu.

Manase (sfârşit, ca doborât de oboseală): După ce bei o viaţă! Ce ruşine! (Către sală🙂 Înainte puteam bea câte trei sticle de astea şi nu auzeam nimic! Dacă mă străduiam puţin, nici 5 sticle nu erau prea mult! Ba chiar, odată au fost 7! (Zbiară🙂 D a r   n u   a m   a v u t   h a l u c i n a ţ i i ! Niciodată!!!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Haz/ necaz (5) – Kyre: Omul din vis (ep.2)

  1. ontelusdangabriel zice:

    imnul 784

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.