Cum discutam cu autoarea și cu Paul Sandu pe mail, poemul ar trebui trimis la ONU, tot a luat programul lor alimentar Premiul Nobel pentru Pace. Dar trecînd peste asta, poemul e poem adevărat și puternic, nu joc ideologic… În română și engleză. Versiunea engleză o veți găsi pe blogul ei, voi pune linkul…
Starving on a shivering star
Lihniți pe o planetă înfiorată
Trăim vremuri grele
acum ciripitul matinal e
contrazis de foamea a milioane
milioane ce ar putea pieri în acest an Oxfam-ul
împărțind apă și hrană Boko
Haram vânzând pâinea pe suflete
mânate către violență toxica
bărbăție-nfășurată în o doamne
ajutor umanitar ai auzit
de teroriști lucrând de-acasă ei
nu par că flămânzesc ca unii prădători sălbatici
ca să nu mai vorbesc de golănia lor și
poți tu
fluiera
o melodie
când ciripitul nu vestește decât foamea
și stelele nu flămânzesc
deși mai sunt și unele-nfiorate
@ntonesei's blog 
imnul 768
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Liviu. Da, probabil că dacă n-ar fi fost o inspirație poetică as fi scris un pamflet despre „teroriști lucrând de acasă” și profitând de foametea din țări sărace (din Africa mai ales) ca sa recruteze noi adepți. Dar e clar că a ieșit altceva..
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă nu era clar, nu o vedeam aici!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mistrețul cu coada stufoasă
Rânjește hî! colții prin clasă.
Stârnit de o haită câinească
Își scoate și râtul din mască.
Retrași ca o mâță-n cotruțe,
Viețuim în cuști de maimuțe.
Veniți maneliști sau bicisnici
Și râdeți de dascălii beatnici.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Un text dur, asa cum sunt și vremurile ce l-au inspirat.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Așa este!
ApreciazăApreciază
Foarte actual.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Foarte frumos. Duios și dur în același timp.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vă mulțumesc!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană