Cercul Poeților Apăruți (4) – Liviu Antonesei: The Dark Side of Life


Nu, nu am scris vreun poem nou în ultimele două luni, poate mai mult, e din cel mai recent volum – Ajungă morții măreția ei. Volumul trebuia lansat azi la 16 și 16 minute la sediul editurii Junimea, dar cum aproape toate evenimentele culturale au fost suspendate după întreruperea ediției din acest an a FILIT, din pricina molimei, a fost suspendată și această lansare. De fapt, amînată pentru vremuri mai prietenoase, dacă acestea vor reveni vreodată! Editura avea totul pregătit de peste o săptămînă: afiș, prezentarea celui care urma să fie lansat, moderator (Simona Modreanu) vorbitori (Bogdan Crețu și Șerban Axinte). Pînă și eu, care aveam de citit cîteva poezii, eram pregătit – ochelarii noi și poemele alese deja! Postez afișul și unul din poemele alese pentru micro-recital… Să nu fi fost efortul oamenilor acelora pe degeaba…

The Dark Side of Life





Ieșeam de la film, dar film să fi fost oare, nu țin minte

ecranul, ci doar o scenă goală, fără personaje, decorul,

eram noi doi și cîțiva necunoscuți, cu fețe foarte clare,

necunoscute, și era devreme, e devreme a spus cineva

și eram în barul mohorît, și prin ferestre nu intra lumina,

era seară de toamnă și subsolul acela era fără ferestre,

așa că lumina poetului nu pătrundea înăuntru,

și am comandat cafele și garsonul le-a adus laolaltă

cu o sticlă ovală de rom și niște pahare nepotrivite,

pahare mai degrabă de vodcă decît de rom jamaican

și în visul din vis m-am gîndit la dezmățatul Virgilius,

norocosul protejat al cezarului, în vreme ce surghiunitul

la marea cea rece își scria poemele în crivățul pontic

și în dogoarea aprinsă a lunilor de vară, iar poemele mării

nu erau cu nimic mai puțin triste decît cele așa botezate

și decît scrisorile care călătoreau încet la rude, la prieteni,

și mi-am dat seama că Milton lipsește din dinastia evocată

de curînd, cea inaugurată de Marele Orb al lumii vechi,

și poate e locul să ni-l aducem aminte, și am băut cafeaua,

am dat romul energic peste cap după ce l-am pipăit cu buzele

și cerul gurii, în difuzor era the dark side of the moon,

am ascultat și am vrut să plătim, iar garsonul ne-a arătat

un ins la masa din colț, care ne făcuse cinste, și era

un borfaș din găștile copilăriei, căruia îi dădusem eseurile

estetice ale lui Schopenhauer, și el pricepuse singur,

aplicase învățătura la discotecă spre veșnică laudă –

să nu împrăștii niciodată lumina de jos în sus

peste trupul omenesc, ci întotdeauna de sus în jos,

dacă nu vrei să dansezi printre cadavre vivante –

și de fapt era ziua mea, poate ziua noastră, și cînd am ajuns

toată partea plecată la ceruri a decimatei case stătea

leneș tolănită pe toate paturile și fotoliile din casă,

da, casa veche care nu mai există de la cutremur, dar erau

și din partea de aici a familiei, unii nici nu erau născuți

pe vremea acelei legendare case – și, da, e o diferență,

în toamnă, în visul unei nopți de toamnă, eram singurul

personaj din lumea aceasta amestecat printre ei,

acum eram cumva la paritate, ca la o ciudată negociere,

și nu înțelegeam nimic, și am deschis larg ochii, cu o spaimă

și o durere nesfîrșite întipărite pe chip, simțeam asta,

nu o puteam vedea – acum, dar acum scriu, atunci!

Și în clipa de dinaintea deschiderii ochilor, am avut

doar vremea să știu că bătrînul Hugo spusese primul cuvînt

adevărat, primul cuvînt cuminte despre cununia magică

dintre fond și formă, care nu este, nu a fost, și nu va fi

niciodată o simplă, netedă suprafață, forma e adîncime…

Ar fi iubit cu o patimă mai mare decît sînt eu în stare,

banda lui Moebius, ascunsă cu grijă în fiecare!





9 – 10 Mai 2019, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (4) – Liviu Antonesei: The Dark Side of Life

  1. Ana Pop Sîrbu zice:

    Felicitări !

    Apreciat de 1 persoană

  2. dorobreja zice:

    Păstrează afişul: se va schimba doar data…Până atunci, citim cartea!

    Apreciat de 1 persoană

  3. ontelusdangabriel zice:

    imnul 712

    Apreciază

  4. eduardantoniu zice:

    Miercurea trecuta imi rezultase ca Alexandru Calinescu si Lucian Vasiliu trebuiau sa participe tot acolo si tot la 16:16. Eu insa abia ma intorsesem de la un interviu (vis a vis) de fosta fabrica de ulei (aproape de unde imi incepusem cariera, la Tehnoton, dupa ce inca mai jucasem fotbal si cu ei acum 35 ani) asa ca nu am mai putut sa mai ajung atunci si acolo. Sar acum peste cum arata zona aceea, mai ales pentru pietoni, ca acum 50 ani sau chiar si mai rau. Asa. Deci eu i’am mai vazut atunci pe ei doi numai sara la evocarea Brumaru, iar ajuns acasa de la noua Casa a muzeelor, sau abia a doua zi dimineata, am aflat ca tocmai scrisesem istorie: am participat astfel si eu la aceasta editie pe acest an a FILIT. Intrucat nu stiu cand si cum s’au precipitat lucrurile (comunicatul acela), is curios atunci daca a mai avut loc si evenimentul acela in Parcul Copou in dupa amiaza aceea.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Felicitări pentru volum! Si pentru frumosul poem, că doar nu a expirat😁.

    Apreciat de 1 persoană

  6. ontelusdangabriel zice:

    imnul 713// sunt omul cel mai liber din lactee/ de-aceea am și-un icter la cornee/ răsfăț cu orhidee obișnuiesc/ debut sarmat apoi festin dantesc/ îmi place bach dar fan sunt siminică/ îl regăsesc în brătieni pe sică/ la fel cum gherea este azi vasile dâncu/ ieri stelian contemporan mi-e frîncu/ nu judec dar pe nimeni toți îs buni/ el iar privind la fată săptămâni/ se zvârcolea ca broasca pe uscat/ gândindu-se-nțelept că e păcat/ orice demers ar face către lume/ deși acel volum încă îi spune/ că pentru el sfârșitul n-a venit/ oricât s-ar da bengos cosmopolit/ salutu-i către toți universal/ deopotrivă lumpen sau regal

    Apreciat de 1 persoană

  7. Virgil zice:

    Felicitari si sperante de mai bine

    Apreciat de 1 persoană

  8. Îmi amintesc și eu visul acesta al tău, dar dr cîte ori am citit poemul, e de înțeles… Și, da, unde sunt lansările de altădată?

    Apreciat de 1 persoană

  9. Julien Caragea zice:

    „Așa că lumina poetului nu pătrundea înăuntru”… Înseamnă că erai protagonist al unui soi de „Descensus ad Inferos”…

    Apreciat de 1 persoană

  10. Foarte bun și intens poem

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.