Cercul Poeților Apăruâi (6) – Constantin Stamate, debut

Prin bunele oficii ale prietenului nostru Claudiu Dumitrache, am primit un manuscris suprinzător de matur care aparține unui autor foarte tînăr. Tînăr, dar din păcate încercat cumplit de viață, astfel încît d eo vreme trebuie să aibă el singur grijă de sine. Poate asta să fi detreminat și o maturizare, inclvuisv poetic-, foarte timpurie. Manuscrisul primit cuprinde poezii scris din 2016 pînă în acest an. Am selectat două, una din primul an, cealaltă din anul în curs, ca să se vadă că tînărul poet a fost în posesia instrumentelor încă de la încpeut. Manuscrisul poartă titlul Poezii triste. Daccă intenționează să îl ofere unei edituri, i=aș sugera să facă un pas curajos și să împrumute titlul lui Ovidiu, decci Tristia sau Tristele...

Oare cum ?

În marele tău somn

Îți dau o ceașcă de otravă

Pentru a dormii mai mult!

Cu ochii sângerii

Legați în lanțuri,

Alături de tine

Om fără conștiință,

Stă un alt mort

Cu sufletul pe-afară

Ce poate-o să te-ntrebe,

Oare cum e moartea?

Cafeneaua

Cafeneaua,

Plină de trecători visători

Și efuzii de parfumuri,

Într-o după-amiază lungă

Departe, furat de tot ce mă-nconjoară

Scriam aceste rânduri cuminți.

Credeam că doar privesc,

Așezat, tăcut la public.

Și-am învățat atâtea

Doar în timpul cel din urmă.

Iar tocmai azi

Au venit vizitatori

Cu efuzii de parfumuri

Într-o după-amiază lungă,

În timp ce eu scriam aceste rânduri.