Cercul Poeților Apăruți (1) – Maria Grădinaru: Poezie divizibilă

Cum dimineață am intrat în posesia ochelarilor noi, potriviți, e semn că voi citi îndelung peste noapte, așa că habar n-am cînd mă voi trezi. Încep spre miezul nopții postările de poezie. Acum vreo două săptămîni, poeta noastră se plîngea cumva că nu scrie nimic, dădea vina pe pandemie, care pe unii i-a stimulat, pe alții din contra. I-am spus să stea liniștită, poezia vine cînd vrea ea – acum cîteva zile a vrut, a venit, e mai jos!

poezie divizibilă

cuvintele ținute în lesă

îmi scot la plimbare 

singurătatea

în locurile cele mai aglomerate

oamenii trec pe lângă mine

indiferenți

pământul se învârte oricum

statuile acoperite

cu frunze

mă mint

că toamna aceasta 

există 

dincolo

de ochii împietriți 

piatra zvâcnește 

maria maria

mă strigă cineva

cerurile se deschid

ca o ultimă sentință

a unui anotimp neînțeles