Cercul Poeților Apăruți (1) – Nicoleta Dabija: raport către l. greco

Cum presimt că și în noaptea asta voi adormi tîrziu și, prin urmare, mă voi trezi tîrziu, mă grăbesc să postez poemul acesta frumos, care dovedește că distinsa noastră autoare n-a făcut degeaba drumul în Creta! Dacă mai are ceva în desagă, eu nu știu. Dar sper că vom afla cu toții…

raport către l. Greco

dragă l.,

paradisul e întocmai

cum l-ai lăsat,

doar pe alocuri ciobit,

cu femei cerșetoare

de atenție, de iubire, de bani

și câțiva îngeri triști.

eu?

iubesc mai disperat egeea,

neliniștea ei nesfârșită s-a împletit cu a mea.

știi, marea a venit atât de aproape,

îi ascult vuietul din fereastră

noapte de noapte,

îmi mai alungă dorul, plânsul,

nu și iubirea,

rămâi liniștit,

sunt aripi care s-au rupt

când am plecat de-acasă.

dragă l.,

cu fiecare om pe care-l iei cu tine în lume

reinventezi lumea.

și deodată,

m-am trezit aruncată în marginea fericirii.

în paradisul nostru a coborât noaptea.

cu cât inima îți bate pentru mai mulți,

îți sugrumi libertatea,

îndepărtezi paharul de la gura muribundului.

libertatea mea? s-a oprit

la ultimul pion al geamandurii,

la balonul mare, portocaliu,

de-acolo,

a fost rândul mării.

dragă l.,

nici zeița egee nu poate avea totul,

nici eu nu mai am suflet,

mare sfântă, mă rog,

spală, curăță bine

zgura celui neînvățat cu ura de sine.

eu sunt calamarul mort de pe plajă,

cu ochiul drept întins spre adâncuri,

cu ochiul stâng disprețuind lumea,

eu sunt marea nevoită

să rostească azi:

neputință,

cu toate că alerg după noi

în luna plină,

în șirul de palmieri ce străjuiește drumul,

în măslinii, lămâii și rodiile coapte,

în smochinii ce au uitat de roade.

sunt pescărușul ce plutea azi pe mare,

stânca roșiatică și apoi neagră

care-mi odihnește trupul

sunt peste tot și totul îmi face sete.

sunt piatră, ascult egeea, do not disturb,

sunt peștișorul ei de aur.

dragă l.,

valuri, valuri se sparg de malul sufletului,

valuri roșii, valuri de dor,

ești departe, îți simt umerii

fragili ca o insulă.

rămâi liniștit,

fericirea e ploaia aceea de vară

răsunând între coapse, de-acasă.

(24 august-7 septembrie 2020, Hersonissos, Creta)