Mihai Ursachi – Meditație în golful francezului


Aseară, după ce am postat articolul despre nudismul în vremea comunismului, am avut o mulțime de discuții cu tot felul de prieteni, care au continuat de altfel și azi. Mai puține pe blog și mai multe pe mail. La un moment dat, Dan Cristian Ionescu a amintit de Golful Francezului, eu i-am amintit că Mihai Ursachi a scris un poem cumva dedicat locului cu pricina. DCI dorea să-l citească/ recitească. În aveam în mai multe volume ursachiene, nu și în format electronic. Am dat o căutare pe google și l-am găsit. Îl postase bunul și vechiul meu prieten, poetul Florin Iaru. L-am expediat doritorului, l-am recitit de două ori și m-am decis să-l postez. Chiar dacă nu despre nudism vorbește, e un poem foarte frumos…

Fotografia, realizată de Ion Cucu, fotograful scriitorilor, mi-a fost dăruită de Mihai cu puțină vreme de a pleca în Statele Unite. Poate știa că nu va reveni, decît după zece ani!, de acolo. La o anchetă cu percheziție din mai 1983, unul din scotocitori a văzut-o pe raftul bibliotecii și m-a întrebat dacă e Lech Walesa! Nu mă gîndisem vreodată la această asemănare, dar nu aveam ochiul format ca el. I-am spus că e Mihai Ursachi. El a răspuns: „A, fugarul! Sînteți prieten cu el?”. I-am răspuns că fugarul este un mare poet român, iar prieten sînt dacă permite diferența de vîrstă dintre noi… Amintiri.

Mihai Ursachi – Meditație în golful francezului





Visez la stralucita logodna
A cancerului cu
Nebunia
In zilele de aur ale lunii
Mai
Iubita mea cea neiubita
In ziua mortii se marita iar poezia mai exista numai atunci cand nu exista
Tu
Iris nadejdea ti-o pui doar in trei mii de greieri pe care ii tii in odaia-ti
Visez la stralucita logodna
a
Cancerului cu
Nebunia
in zilele de aur ale lunii
Mai
Pe malul apei
Neckar, pe drumul zis
Zwingel
Poetul avea-ngaduinta sa mearga
incolo si-ncoace.
Cararea aceea de piatra
e lunga de pasi doua sute
si totusi ceva strabatu
prin zidul de diamant al
Eonului
Tu si
Iris nu cugeta
la marea explozie a luminilor la efectul





Big
Bang ( premiul
Nobel de astrofizica )






Iubita mea cea neiubita in ziua mortii se marita iar poezia mai exista numai atunci cand nu exista
( Greierii spune
Iris de doua feluri pot fi, cu trilul continuu sau ceilalti cu tril fragmentat ca sintagmele tablelor orfice semnal discontinuu natura luminii )
Visez la stralucita logodna
a
Cancerului cu
Nebunia
in zilele de aur ale lunii
Mai
Si cat de usor si cat de usor ar fi totul
in clarul ether al marii acesteia
numele stelei s-ar stinge
insa durerea
de a fi fost nu se stange „cu toate
apele marii”
Corp negru absoarbe einanatiunea si totusi
el insusi nemantuit emanatiune continua
neistovit este trilul
Marelui
Greier
ci
Soarele iata se-ntuneca
deasupra mormantului scit
Vieti fara numar o singura viata nimic niciodata nu s-a sfarsit decat secunda aceasta numerotata la infinit







Intruchiparile vidului splendidul vis al
Neantului
poate ca numele lui este
Iris
Iubita mea cea neiubita
In ziua mortii se marita
Iar poezia mai exista numai atunci cand nu exista

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Mihai Ursachi – Meditație în golful francezului

  1. ontelusdangabriel zice:

    imnul 531

    Apreciat de 1 persoană

  2. atent zice:

    Excelent: iar poezia mai exista numai atunci cand nu exista!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mihai zice:

    Brumhilda, iubita mea ce nu existi, tu ma privesti cu ochii tristi.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Julien Caragea zice:

    Într-o vreme, după tipicul iznafului dăscălesc, am activat și eu ca „profesor mozaicar”. În această calitate, paradosit-am unui grup de învățăcei nobila artă a a muzichiei. Nu știu cât le-am pardosit eu odăile minții cu teorie, dar în privința educării simțiciunei (domeniu ce, nu vreau să par odios, dar mulți se chinuie de-l paradesc – vorba lu conu Costache Negruzzi: „De cu ziuă pănă-n seară / Dascalu mă năcăjește, / Cu latina și greceasca / Capu hojma-mi amețește. // El tot spune, spune, spune, / Dîrdîiește cât de mult, / El tot spune, spune, / Iar eu casc și nu-l ascult.”) rezultatele au fost de-a dreptul încântătoare.
    Aproape o juma de an am reluat cu școlerii, la finele orelor, o poezie a magistrului Mihai Ursachi. Pe diverse, improvizate melodii, într-o veritabilă, nuanțată parastisire. (Și mereu intensitatea trăirii ălora micii, – „les ados” – a fost la înălțime. Niciodată n-au dat semne de sastisire.)
    Iată poema. (Ce mari bucurii a făcut prin ea unor copii!)

    Trei frați pătați

    Trei Fraţi pătaţi
    s-au pornit la pădure:
    unul la lemne,
    unul la semne,
    celălalt să-ndemne.
    … Erau albăstrele pe ceruri şi-n lunci tămîioară,
    la vremea cositului, zorile-n rouă,
    pe luna cea nouă
    fraţii pătaţi au plecat ca să moară.
    …Vremea cositului, roua bocitului…
    Unul şi-a luat o povară-n spinare,
    tot lemne uşoare,
    tot lemne în floare,
    tei cu frunza mare.
    Să fie, a zis,
    pentru cei petrecuţi întru vis.
    Unul stătu fulgerat sub altarele fagilor,
    cu cît învăţa cu atît se pleca spre pămînt în genunchi
    şi cînd pricepu toate semnele, zise
    că a aflat de la cei mistuiţi în adîncuri
    un nume ciudat: Viola Tricolor..
    …Erau viorele pe glie şi grîiele coapte
    şi pasărea nopţii cînta în tărie, la noapte, la noapte…
    – Noaptea s-a stins, grăi celălalt, şi viaţa
    aceea fu vie…
    Răsare Crai Nou
    Fraţi nepătaţi, s-a făcut dimineaţa.
    Să trecem senini
    prin vadul bătrîn,
    pe pod de mălin…
    Măicuţă bătrînă
    tot spală la lînă,
    tătuca bătrîn tot strînge la fîn…
    Văzut-ai albastră ca cerul, trecînd peste veac,
    Barba Împăratului,
    floare de leac?

    Apreciat de 2 persoane

    • Extrordinară eperiență, felicitări Julien. Și nemaipomenit textulales pentru acest exercițiu paideic… Cred că sar fi bucurat și Magitsrul, fără să arate pe dinanafră, să audă povestea asta. Poate o aude?

      Apreciat de 1 persoană

  5. Julien Caragea zice:

    Ne aude. Oricum, a fost un taumaturg. Al langajului poetic.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.