Cercul Poeților Apăruți (4) – C. Suditu: Iar


Cum ați observat deja, azi am postat numai băieți și așa va fi pînă la sfărșitul ediției. Nu penru că al dori să provoc un dezechilibru, ci pentru că aceasta este situația, am rezercve numai de la poeți! Sigur, am și un poem al Danei, dar nu vreau s-o rătăcrsc în această maree masculină, îl păstrez penru prima ediție de după vacanța pe care și-o ia pagina cercului. În acest timp, poate se activează și colegele noastre poete! Pînă atnci, un nou poem al lui Costel Suditu și apoi mai vedem…

cam00138

Iar

 

Trec peste noi linii frînte și curbe. Desculțe.
Lăsate în voia lor. Ne mai prindem
de cîte una. Zburăm. Cu propria
dinadins persoană nepotrivită.

Ușor. Ca un mers de pisică. Inima
își deposedează pardesiul de nasturi.
Cade un vînt rece în noi. Cînd
și ultimul nasture admite ușorul.

Din iar. Din el ies noaptea și ziua:
călugărul pietrei a apei trecute.
Al vocii. În care tăcerea își prelungește setea.
Al fierului. În care există o pasăre vie.
Mereu. Din iar. Din acest călugăr înserat.
Cad ziua și noaptea. În piepturile noastre. Desigilate.

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (4) – C. Suditu: Iar

  1. Dana Tudose-Tianu zice:

    Ce frumos ati scris in introducere 🙂 Nu ca mi-ar fi teama de mareea masculina, insa si eu, pana si ca cititor, nu doar ca poeta, am seri sau zile de poezie masculina, iar acestea, culmea, sunt majoritatea.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ce lexic fascinant. Costel Suditu mi se pare cel mai creativ „naumian” din acest cerc.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Foarte mult mi-a plăcut!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Suditu Costel zice:

    Vă mulțumesc și mii de scuze că nu pot interacționa mai des/pare-se că-s în perioada pe care n-o puteam înțelege în anii mînzitului/cînd auzeam pe cei în vîrsta afirmînd că n-au timp nici să respire/mii de mulțumiri/recunoștință

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.