Cercul Poeților Apăruți (3) – Silviu Gongonea: Nimic la superlativ


La un moment dat vazusem ceea ce părea volumul/ ciclul încheiat, dar cum Silviu m-a averizat că, de fapt, e vorba de o work in progess, nu mă miră că am primit un poem nou, pe care îl ofer tuturor cititorilor blogului…

14-gongonea

Nimic la superlativ

 

o după-amiază de vară

precum un măr putrezit

am avut un arc în loc de inimă

care ticăia

în mine trăiește un monstru

vrea să stea pe scăunel

cere jucării

abia după ce se va fi cangrenat

carnea va putea fi îndepărtată

am niște răni estetice în loc de ochi

toată poezia secolului meu

e moralizatoare

afară e plin de praf

și de agonie

îmi strigă prietenul teolog

am avut un arc în loc de inimă

a ruginit.

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (3) – Silviu Gongonea: Nimic la superlativ

  1. Enea Gela zice:

    Un vot și de la mine!

    Apreciat de 1 persoană

  2. ontelusdangabriel zice:

    imnul 492

    Apreciat de 1 persoană

  3. ontelusdangabriel zice:

    imnul 493// uneori se întâmplă că luciditatea/ exasperată de solitudinea ce-i este gen proxim/ caută compania pasiunii/ și-atunci parcă simți cum sfârâie nu doar viul/ intrat într-o halucinantă trepidație/ dar imaginația și toată sfera îndelung rarefiată de simboluri încep să descrie niște forme care l-ar fi speriat până și pe edgar allan poe/ lasă că pulsul e-n proximitatea unui atac final/ de ce-am mai enumera vertijul sâcâitor/ bruștele înțepături în cele mai neașteptate zone corporale/ țiuitul în urechi bătând darabanic/ și alte jocuri și jucării pline nu de farmecul copilăriei lui ion creangă/ ci de verva teoretică a lui curzio malaparte după ce/ într-o altă viață/ ar fi pus în aplicare tehnica loviturii de stat în castelul lui kafka/ uneori se întâmplă că luciditatea/ și exclusiv vibrație/ aka iubire

    Apreciază

Comentariile sunt închise.