Rîs supracanicular (5) – Mahai: Tetrică


Un text mai lung, cu o construcție elaborată, împărâit de însuși autorul în trei episoade. Aici primul dintre ele…

mahai

TETRICĂ

– episodul 1 –

 

Broscovaca de Sus – ultima frontieră… Aceasta este povestea lui Tetrică, e misiunea lui continuă, de a construi o nouă viaţă şi o nouă civilizaţie în satul lui natal, de a pătrunde cu vitejie acolo unde nimeni nu a ajuns până atunci.

 

  1. Faptele lui Tetrică

Moşul îl surprinse pe Tetrică încercând să-i ude gardul grădinii în drumul de la crâşmă spre casă. Pentru asta, moşul Fănică se pregătise cu cinci zile înainte, iar în seara aia pândise după gard exact la ora la care se întorcea Tetrică de obicei de la crâşmă. “Ăsta n-are nici cea mai alimentară lipsă de respect!” îşi zise când auzi desfăcându-se fermoarul omului. Şi înainte să se întâmple ceva cu gardul, ca în serile precedente, moşul sări cu gura cât o şură pe el, cu intenţia vădită de-al face de râsul satului.

Râsul satului însă nu mai trăia de câteva secole, de când vânătoarea excesivă împreună cu poluarea îl făcură să se retragă în pădurile puţin umblate de la munte.

 

  1. Răzbunarea lui Tetrică

Ana-Romulana, nevasta lui Tetrică îl punea să ducă gunoiul exact acolo unde trâbe, adică pe malul gârlei, acolo unde clipoceşte apa şi unde îşi au sălaşul ţiganii de cort. Gunoiul îl aştepta ambalat în doi saci de folie, numai buni de aruncat cu vânjoşenie în roabă şi transportaţi la locul cuvenit. Astfel că Tetrică scoase roaba, băgă sacii în ea şi porni spre gârlă, având siguranţa că toată lumea îl priveşte şi gândeşte că e un om vrednic.

La întoarcere se abătu din drum astfel încât să treacă pe lângă gardul moşului, dar moşul era acolo şi îl saluta ameninţător cu sapa. Oricât ar fi fost de tentat el, Tetrică, din păcate nu putea să facă nimic în plină zi, cum se afla. Îi fu dat să treacă umil pe partea cealaltă a drumului, scrâşnind din dinţi, cu capul plecat şi bombănind tot felul de ameninţări. Ajuns acasă, îşi jură să se răzbune.

Pentru asta, două zile nu frecventă nici closetul, dar nici alte locuri prielnice din sat, iar în seara celei de-a doua zile, bău patru beri una după alta din câte-o înghiţitură.

În drum spre casa moşului însă, se împiedică de-un bolovan, căzu şi nu se mai putu ţine. O luă la fugă către casă şiroind disperat. Nevasta era la televizor, unde se dădea Sanset Bici. Tetrică reuşi să ajungă neobservat în şură, şi să se schimbe în salopetă. În noaptea aia, fu nevoit să se spele, deşi nu se terminase luna. Cel puţin, avea satisfacţia că nu-l văzuse nimeni, deşi nevasta bănuise ceva necurat, atunci când îi ceruse să-i pregătească baia.

“Moşu’ dreacu’!” înjură Tetrică în gând. “La’ că vez’ tu ce n-ai mai văs’t!”

În ziua următoare merse până la oraş, îşi scoase toţi banii de la cec, îi băgă în buzunar, şi seara se duse cu toţi banii la crâşmă.

“Bă, care veniţ să ne pişăm pe gardu’ lu’ moşu’!” lansă el provocarea.

“Ăla io, ăla io, ăla io!” adăugă apoi, văzând că prietenii de pahar nu răspundeau nici pozitiv, nici negativ, ci stăteau pe gânduri, pradă unei mari dileme.

Dup-aia, văzând că nu reuşeşte să-i sensibilizeze zgândărindu-le orgoliul, promise că le va da atâta de băut, până ce nu se va mai putea ţine nici unul pe picioare. Şi ca dovadă, flutură înaintea lor teancul ridicat de la cec.

Worfeu, şefu’ de post şi cu cei doi jandarmi ai comunei – Luca şi Matei, se-ntâmpla să fie şi ei în crâşmă la momentul ofertei – desigur, pentru a preveni eventualele abuzuri ale crâşmarului.

“Primesc!” a strigat atunci şeful de post la îndemnul jandarmilor – dar desigur, urmărind doar să fie aproape de o eventuală infracţiune a acestui grup potenţial periculos – şi imediat, toţi cei din crâşmă subscriseră în urale.

Într-o tăcere relativă, punctată din când în când cu chiuituri, se apropiară de gardul moşului.

Tetrică  îşi luă asupra lui sarcina de comandant al grupului:

“Alinieeerea!” strigă cu voioşie.

Toţi se aliniară cu faţa la gard.

“Pregătiiiţi arm’!” strigă cu şi mai multă voioşie.

Toţi, îşi pregătiră arma, inclusiv şeful de post şi jandarmii – care, desigur, nu voiau să atragă suspiciuni din partea celor care făceau parte din acel grup potenţial (cum am spus) periculos.

La ordin, toţi udară gardul, în vreme ce moşul strângea din pumni, în casă, umilit de măreţia lui Tetrică. Noaptea aia fu o noapte mare, iar victoria fu udată din plin, iar gardul mai suportă de vreo trei ori, acelaşi tratament ca prima oară, ba chiar cu un entuziasm crescut, pe măsura cantităţii de băutură.

Tetrică se răzbunase din plin, iar gardul moşului deveni loc de peregrinare pentru toţi beţivii satului, şi la fel şi pentru Worfeu şi pentru jandarmi, care inspectau locul periodic, pentru a preveni vreo infracţiune.

În cinstea evenimentului, lăutarul Johan Sebastian Pişoarcă, zis Blondu’ compuse un poem, pe care minima decenţă ne împiedică să-l dezvăluim, dar care devenise hit al cântărilor crâşmei în ultima săptămână şi al cărui faimă ajunsese dincolo de hotarele satului, până hăt, în Broscovaca de Jos.

 

  1. Duşmanii lui Tetrică

            Moşul Fănică înfiinţă chiar în seara următoare, în şura lui, o organizaţie care să pună capăt abuzurilor neruşinate ale nebunilor din sat. Organizaţia “Pioasa Societate a Inimii Caritabile” avea ca scop ajutorarea beţivilor spre  îndreptarea păcatelor lor. Membrii ei erau virtual toţi sătenii peste 60 de ani, care mergeau cel puţin în fiecare duminică la biserică şi nu frecventau crâşma. Erau o sută cinzeşcinci astfel de săteni în Broscovaca de Jos, din care doar zece bărbaţi.

Fănică – singurul bărbat care făcea parte din Conciliul Director, în afară de părintele Stelică – era preşedinte. Iar, cu el, mai făceau parte din Conciliu următoarele văduve: Darahina lu’ Gojdieu – vice, Chivuca Axion, Veta lu’ Muşăţel, şi Amandina “FIFA” Aticlăzamei – membre. Doar ei cunoşteau şi denumirea conspirativă a organizaţiei: “Societatea Duşmanii lui Tetrică”. Deocamdată nu aveau de gând să se legalizeze la tribunal, dar membrii hotărâră să subscrie zece procente din pensie, pentru realizarea scopurilor caritabile ale acestei societăţi.

Tot în noaptea aia, votară statutul Organizaţiei, şi Programul. Singurul punct controversat fu lupta pentru închiderea crâşmei. Membrii nu se puseră nicidecum de acord cu acest punct, aşa că până la urmă, moşul Fănică renunţă la el, ca un compromis în favoarea păstrării unităţii. Dar Conciliul avea altă părere, şi urma să lucreze în secret pentru realizarea acestui scop.

Odată realizate structurile de conducere aşa cum se programa, bătrânii merseră la plimbare, şi mai că s-ar fi uitat totul a doua zi, dacă Amandina “FIFA” Aticlăzamei n-ar fi păstrat stenograma şedinţei, scrisă de părintele Stelică. Iată un fragment:

 

“… crumpenele: lotu din vale –––  500.000 semănatu;

100.000 stropitu în Aprilie…”

 

Nu, asta era pe dosul foii. Adevăratul fragment este:

 

“… şi ca să nu fie pizmă, Conciliul va fi ales odată pe an, iar preşedintele odată la doi ani de zile.

Membrii Organizaţiei se angajează să se străduiască să facă să se îndrepte sau să dispară de pe faţa comunei beţivii şi păcătoşii satului, cei care n-au respect pentru oamenii bătrâni care au minte şi chibzuială şi nu umblă cu măscări. Pentru a reuşi acest lucru, lupta trebuie dusă cu toate mijloacele care ne stau la dispoziţie şi împinsă până la sacrificiul suprem, pentru ţară, biserică şi pentru …”

 

În seara următoare, Conciliul constată în mod oficial huliganismul la care era supus într-un mod atât de barbar gardul lui Fănică, şi se minună foarte. Părintele Stelică spuse atunci că Dumnezeu vede şi pedepseşte, dar nu este drept nici ca oamenii să stea cu mâinile-n sân şi să lase o asemenea nelegiuire să continue la nesfârşit. Intrând în casa moşului, la un păhăruţ de răchie, se sfătuiră până târziu, când trebuiră să plece ca să dea la porci şi să bage găinile.

Dar, despre ce s-au sfătuit ei, şi alte minuni, în episodul viitor.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Rîs supracanicular (5) – Mahai: Tetrică

  1. ontelusdangabriel zice:

    imnul 480

    Apreciat de 1 persoană

  2. Emanuiel Pavel zice:

    Sărmanul Tetrică, multe mai patimește din cauza gardului.
    Al dracu și moș Fănică ăst, să nu îl lase să se pișe pe gardul împănat cu o sârmă legată la ➕ unui acumulator de 12 volți.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.