Liviu Antonesei – Jurnal din celulă și ogradă (62). Fundamentarea „științifică” a deciziilor politice


Da, jurnalul merge mai departe, chiar dacă a făcut vreo două pauze mai lungi. Mai întîi, despre pofta de vorbărie a Ficsului din vremea din urmă, despre denunțarea unilaterală a vinovaților de creșterea cifrelor și despre „trebuie făcut ceva”! Ce?  Nu se știe! Apoi, lămurirea unor posibile neclarități din episodul anterior. Eu nu le-am obserat, dar dacă s-au făcut niște observații, ceva trebuie să fie…

revista_solitudinea_1588748006

De trei zile-ncoace/ gura nu-i mai tace

Nu știu ce vor fi injectat în Ficus băieții ăia de la Bruxelles, dar de cînd s-a întors, o ține tot în discursuri și conferințe de presă. Una ieri, alta azi. Cum nu mă uit la televizor de aproape zece ani, sînt privat de spectacolul acestui mut devenit vorbăreț, din fericre nu și înțeleptul conținut al spuselor sale. Goarna oficială a puterii, mă refer la Digi 24, îi preia în întregimea dicursurile, fără să riște desigur vreun comentariu, fie acesta și unul neutru. Din vorbăria de azi, ce a urmat unei întîlniri cu Pînză de Corabie și Harap Alb, experții lui în pandemie și mai ales represiune, am aflat și un lucru important, anume vinovații de explozia cifrelor referitoare la contaminați. Explozia nu are, desigur, nimic de-a face nici cu întîrzierea de două luni a luării primelor măsuri de protecție, din motive imputabile direct vorbitorului și acoliților săi, mă refer la nebunia cu alegerile anticipate și „guvernul mieu”, nici cu gravele erori de gestionare a crizei sanitare imputabile guvernului, unele Pînzei de Corabie! Mă refer, la Învierea la domiciliu, care măcar ne-a scăpat pe cea la biserici, cum negociase ministrul de Interne cu Excesivdemultprefericitul, la deschiderea precipitată a templelor negoțului și a celor ale norocului. N-ați uitat doar de celebrele păcănele, care măcar au dus la demisia unui consilier personal al premierului. Nu fac lista tuturor erorilor de gestiune, pe de o parte le-am semnalat la momentul lor, pe de alta, nu vreau să epuizez cyberspațiul.

Bun, prin urmare, cei trei mari vimovați de extinderea epidemiei sînt, în ordinea intrării în scenă: PSD, CCR și 10% din românii care nu respectă restricțiile, după cum rezuma excelent discursul un amic. Mă regăsesc alături de Ficus în ce privește antipatia față de PSD. Doar că trebuie să adaug două precizări. Toate partidele aborigene îmi sînt la fel de antipatice. În fapt, ele nu sînt partide în sensul consacrat al termenului, ci haite clientelare, fără doctrine precise, care miciurinizează în grad variabil populismul și cleptocrația, rezultatul fiind o otravă ideologică bicefală, ca să spun așa. În al doilea rînd, motivele antipatiei sînt diferite. Președintele îi urăște pe pesedei pentru singurele lucruri bune pe care le-au făcut, singurele acte politice care au ieșit din opoziția decorativă în care se complace, E normal ca opoziția să nu bată din palme la actele, mai ales la cele abuzive ale guvernului, e normal să sesizeze CCR cînd proiectele de lege sau ordonanțele guvernului încalcă legea, mai cu seamă Constituția. Orice ar crede Ficusul, legiferarea nu este un concurs de viteză, ci un proces laborios care se desfășoară conform Constituției și regulamentelor celor două camere. Ținînd cont de aceste lucruri, cred mai degrabă că legiferarea a fost prea rapidă. Altfel, cred, n-ar fi scăpat niște prevederi ale legii care încalcă flagrant drepturile omului. De pildă, internarea obligatorie a „suspecților”. Cum sînt stabiliți suspecții? Prin teste a căror marjă de eroare poate fi de 70%, după cum declara Vraciul de Sănătoși de la Timișoara? Și dacă inyerrnt cu forța pr baza acestui test eronat, te îmbolnăvești și moti? Cine e de vină? Ca întotdeauna, mortul!

La fel de nefondate sînt și criticile aduse CCR. Nu-i vorbă, curtea aceasta are bubele sale, dar în cele cîteva cazuri în care a intervenit în chestiunea legilor pandemiei a cenzurat abuzuri cît se poate de clare. Nu e de vină această curte că guvernul a legiferat extrem de tîrziu și atît de prost. În fond, în ce privește legea stării de alertă, guvernul a avut cîteva luni la dispoziție să facă un proiect, nu să se trezeazcă cu o săptămînă înainte de termen. Lucru valabil, de altfel, și în cazul legii carantinării. Doară că băieții, dacă tot ne-au arestuit vreme de aproape patru luni fără să fi fost declarată legal epidemie în țară, și-au spus românește că merge și așa! Și va merge atîta vreme cît cu notabila excepție cerceliană, nimeni nu a plătit încă pentru erori și abuzuri pe care le-am plătit cu libertatea noastră, iar unii chiar cu viața!

Afirmația că numai 10% din români nu iau în serios măsurile de protecție mă umple de entuziasm și de bucurie. Mai ales că Ficusul a spus că se bazează pe rezultatele unei cercetări sociologice. Aș fi curios care este aceasta, pentru că eu am dat peste una cu rezultate mult mai îngrijorătoare, conform căreia doar 55% din români cred în existența virusului, vreo 30% sînt, ca să spun așa, indeciși, iar 15% nu cred. Dar poate e un studiu comandat de opoziție, de conspiraționiști etc…

Concluzia prezidențială a fost că „trebuie făcut ceva”. Din păcate, în afară de rolul amenzilor pentru cei 10% nu am aflat deocamdată ce. Oricum, mi se pare salutar că nu a mai pus placa pentru oligoizi cu „spălați-vă pe mîini” și păstrați distanța. Nu de alta, dar riscul este să obțină efectul contrar la cîtă încredere mai are lumea în vorbăria sa… O fi adus vreun consilier mai isteț decît cei de care beneficiază!

Fundamentarea „științifică” deciziilor politice

Cîțiva prieteni mi-au spus, în privat, că este posibil ca episodul meu anterior să fie interpretat și ca o mînă de ajutor dată „negaționiștilor”! Eu cred că am fost destul de clar. Dar rezum aici ce-am spus de mai multe ori pe parcursul acestui jurnal: 1. Virusul există, 2. Trebuie să ne luăm toate măsurile de autoprotecție pe care le avem la dispoziție. 3. Cu atît mai mult cu cît în lupta cu coronavirusul și epidemia produsă sîntem pe cont propriu. 4. Politicienii, nu doar ai noștri, sînt depășiți de situație, iar sistemele de sănătate inadecvate situației, nepregătite pentru așa ceva, în pragul colapsului, inclusiv la noi. 5. Nu sînt inamicul vaccinării, dacă apare un vaccin, dar nici fanul acesteia, cred că fiecare trebuie să decidă. Mulțumesc antecesorilor că m-au vaccinat BCG, antivariolic și antipolio. M-au scăpat de boli mult mai grave decît asta. Din nefericire, singurul vaccin făcut din proprie inițiativă, împotriva gripei sezoniere, nu m-a făcut scăpat de cea mai grea gripă prin care am trecut vreodată.

Ceea ce am sancționat eu în episodul precedent, dar și pe tot cuprinsul acestui jurnal au fost greșelile, abuzurile și jafurile care s-au petrecut sub paravanul epidemiei. Și voi face asta în continuare. De cîte ori sînt întrebați de jurnaliști sau de public ce măsuri intenționează să ia în legătura cu evoluția molimei, politrucii noștri, mai puțin Pînză de Corabie, un adevărat campion al oiștii în gard, ezită, o dau la întors și ne spun că vor face declarații în chestiuni după ce se vor consulta cu experții, deci ne dau iluzia unei politici, aici antiepidemice, fundamentate științific. Doar că experții lor cei mai răsăriți sînt un chirurg generalist de la Huși, mă refer la Minte Oblică de la Sănătate, un urgentist, Harap Alb, și un expert la vremea lui, descalificat prin situația de funcționar și gorană a OMS, o Rafilă acolo, să fie. Numai că instituția căreia îi este mai devotat decît este cetățenilor acestei țări a făcut o mulțime de porcării și erori pe parcursul acestei crize. De la ascunderea situației din China, la cererea „tovarășilor” de acolo, care a condus la amînarea anunțării pandemiei cu aproape două luni, la atitudinea extrem de variabilă privind purtarea măștii. Asta ca să nu mai amintesc joaca cu acceptarea și respingerea diverselor medicamente, unele dovedindu-se utile în tratarea anumitor tipuri ale bolii, în funcție de cum bătea vîntul dinspre Bug Pharma,,,Aflu că, azi, ar fi revenit și un Cerceluș Strein pe cai mari. Nu știu dacă să mă bucur sau să mă spariu!

Sigur, aceștia sînt specialiștii din prima linie, din comitetul acela care comunică, prost și răstit, cu noi… Mai sînt și alții, în structuri probabil mai valide profesional, dar despre acei experți și acele structuri publicul nu află nimic decît din întîmplare. De ce? De ce este nevoie de această secretomanie cînd ne batem în piept cu morții și bolnavii, cifre mereu în creștere, dar despre a căror acuratețe avem toate motivele să ne îndoim? Cui folosește această imprecizie mișcătoare în afara celor care se descurcă minunat pe aceste vremuri pandemice în care au înforit afacerile sulfuroase cu măști, echipamente de protecție, geluri și alte dezinfectante, termometre și termoscanere, medicamente etc? Am strania senzație că și în momentul în care pandemia se va retrage din lume, la noi va continua pînă la epuizarea stocurilor pentru care s-au încasat comisioane. A propos, de aproape o lună nu se mai aude nimic despre zecile de anchete declanșate de DNA DIICOT și alte parchete în legărură cu unele din aceste afaceri…

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Liviu Antonesei – Jurnal din celulă și ogradă (62). Fundamentarea „științifică” a deciziilor politice

  1. Ionut H zice:

    Am.distribuit pe Facebook, cu următoarele precizări
    Scriitorul Liviu Antonesei, primul intelectual din ograda lui Iohannis, care s-a dezis de acesta din primele săptămâni de mandat, face o radiografie pentru înțelegerea realităților actuale și pentru o serie de aplaudaci cretini care gândesc doar în linia partidului

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc frumos. Mă bucur că sînteți așa informat. Nu ersm din ogradă, ci cumva de lîngă aceasta. I-am fîcut propgandă benevol și cum aveam să văd repede și prostește!

      Apreciază

  2. ontelusdangabriel zice:

    imnul 454// cum ai putea renunța să elogiezi nu pe mama vitregă/ ci frumusețea/ dacă aș face-o nu aș mai fi eu/ ci o ipostază necunoscută/ astfel că mă încântă la nesfârșit acea privire care nu seamănă cu nimic știut/ este out of this world/ le-am zis ochișori sau ochiuți analizatorilor ei vizuali/ nu doar că-i o făptură ochenată/ zvâcnește toată/ mă cutremur când mă gândesc la ea/ să spun despre cutele de pe pielea ei/ despre unghiurile dintre cap gât corp mâini și picioare/ rogai ar putea scoate un nou volum cu tabele și formule matematice reieșite din aceste spațieri ale cosm-inimei/ un stanislavski poetic ar scrie-n cazul ei despre repoetizarea poeziei/ pareto & james & shapiro ar putea reconcepe științele socio-umaniste/ ascultându-i piesele/ citindu-i textele/ meditând la imaginile ei/ în tot o existență în a cărei fenomenalitate mă regăsesc/ la ea physis psyché & pneuma se corelează într-o manieră uimitoare/ de fapt orice-ai gândi ori spune despre ea nu ar putea acoperi decât o mică parte a enigmei/ oare pot cuvintele să numească de nenumitul/ pot gândurile să prindă-n căușul lor invizibil beatitudinea ei/ știu doar că textele mele sunt modeste crâmpeie ale necesității de-a o adora/ iar acesta e un exemplu special în care și neputința omului ajută excelenței

    Apreciat de 1 persoană

  3. Radu Ciobanu zice:

    In linii mari e ingrat comentariul tau deoarece toate evolutiile se incadreaza in capacitatile sau posibilitatile clasei politice care oglindesc tarele nationale, a caror vechime si traditie se duce adinc in trecut, insa par eterne si imuabile. Cam toate guvernele din lumea buna au reactionat similar.
    Lectiile pozitive arata ca nu trebuie sa ne bazam pe „actorii”sistemului si sa ne straduim sa folosim gindirea personala mult mai mult. Chiar si sa depasim conditia ovina si sa manifestam cit mai energic si cit mai des. In rest aceleasi omagii coMoldovenesti !

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi, e ceea ce spun de la bun început, săntem pe cont propriu, nu ne putem baza decît pe noi! Problema cu clasa politrucă, produsă de noi nici vorbp, este că se cocoață în frunte în virtutea unor competențe autodeclarate și din p=cate extrem de precare! Merci.

      Apreciază

  4. ontelusdangabriel zice:

    imnul 455// am înțeles în timp/ și accept/ fără niciun rest/ altfel nu s-ar numi acceptare/ aka resemnare & renunțare/ bucuria pe care ea mi-a dăruit-o depășește percepția curentă/ s-ar putea să treacă de orice fel de percepție/ revoluționând en quelque sorte vetusta psihologie/ nobilă-n intenții ca știință/ mult prea modestă-n schimb la realizări/ cu toată concurența serioasă pe care-o face avocaturii în vestul civilizat/ vă spun cu o precizie înspăimântătoare/ după antologica antologie mazilescu bine editată de către teodor dună/ că ea este pentru mine fenomenul uman-artistic al începutului de secol & mileniu/ nu e cazul să mă credeți/ disprețuiți-mă/ înjurați-mă/ mai ales ignorați-mă/ dar vă spun senin/ calm/ cu o anumită vechime/ că literatura/ adică poezia după superstițiile modernității/ romanul e o chestie atât de tendențioasă/ măcar după proust/ încerc să-l protejez/ fără succes/ pe balzac/ că viziunea gheristă i s-ar fi părut în context mitologicului maiorescu o riguroasă aplicare a criteriului estetic/ dincolo de ideologii & chestii trestii/ reiau/ contribuția poetică & artistică a dulcelui from my heart/ asta-i o remarcă în răspăr cu nichita stănescu/ fie și pentru ortograma pe englezie for-mu-la-tă/ acea creativitate probează nu doar completa sincronizare a literelor autohtone/ ehei/ e. lovinescu/ cu mapamondul inefabil/ ba chiar pe zona nouă de performance dă apă la moară protocronismului/ cu tristan tzara măcar edgar papu a avut dreptate/ restul e politică/ adică una dintre multiplele contradicții maioresciene/ cum bine l-a încondeiat pe antecesor nicolae manolescu/ închei hasdeianul op/ nu ăla/ celălalt/ dicționarul literaturii române de până la 1900 la care a lucrat și leon volovici îi cuprinde pe-amândoi/ cu urarea consacrată/ lectură plăcută/ și una postmodernă de la radu moraru care-mi place mult/ să fiți iubiți/ sau iubite/ adaug v-a-g feminist/ vanessa paradis are o piesă cu vague à l’âme

    Apreciat de 1 persoană

  5. danascumpu zice:

    Dragă Liviu – dacă nu avocatul poporului, care avea datoria să fi semnalizat de mai multă vreme eroarea din 2006 din legea sănatății, dacă nu toate partidele, care și ele ar fi avut mijloace să fi reparat această eroare (vezi bine, mă leg doar de legea sănătății, pe care o știu – pot să-ți spun că eroarea respectivă se perpetuează încă din perioada comunistă, în toate legile sănătății – nu le știu pe cele anterioare!) măcar ccr trebuia să se fi gîndit (bine, dacă avea cu ce, dar asta e o altă poveste) ca prin decizia sa, să nu întrerupă posibilitatea de control al răspîndirii covid 19, ințelegeam toată opoziția asta – așa, doar mă mir, că există – dar, împotriva valului nu poți face nimic! Să sperăm că nu ne atinge pe niciunul!

    Apreciat de 1 persoană

    • Probabil, chestia in lege li s-o fi părut genială de nu s-au atins de ea de vreo 75 de ani, cum aflu. În resst, cum spuneam, sîntem pe cont propriu, nu avem soluție decît utoprotecția. Un prieten medic, din Londra, care mi-a trimis tot felul de sfaturi și instrucțiuni, și-a încheiat mesajul cu „și a grijă naibii să nu ajungi la sital”! Reconfortnt, nimic de spus…

      Apreciază

Comentariile sunt închise.