Cercul Poeților Apăruți (6) – C. Suditu: Haita

A fost foarte inspirat poetul nostru acum cîteva săptămîni cînd mi-a trimis mai mulyte poeme, așa că pot recurge la reervă. Frumos poem și acesta… În original, poemul nu este desfăcut în strofe, e compact, dar inițiativele blogului meu mă depășec!

Halta

 

Pe mine mă dezamăgește halta asta pe pămînt.
coboram la următoarea dacă știam.

Planta și animalul să fi fost pietre.
Apa cer și focul ceață/eu singurul
semn de speranță pentru moarte:

să șed cu ea lîngă o piatră ghicind
fiecare ziua minutul secunda
cînd ne-am înfrăți unul cu altul.

Din întinsul apei să urce domoli
cărăuși cu ochi limpezi/stropi
de cer/la pămîntul suspendat
într-o gură adîncă de către un ecou.

Dar n-am știut/am coborît relativ bucuros:
am învățat repede să merg/să vorbesc
nu am vrut pînă cînd n-am avut de ales/
apoi/cum știți fiecare: din-ntr-una în alta
nici nu mi-am dat seama cînd am ajuns filosof
să afirm că-s dezamăgit de halta asta
pe pămînt.