Rîdem noi… (3) – Cu ardeleni


Cîteva le știam, dar intră atît de bine în acest grupaj încît am rîs la ele ca și atunci cînd le-am mai văzut. Un grupaj trimis din miezul lucrurilor, ca să spun așa, de vechiul prieten Ioan Costea. Trebuie să fie o viață de cînd am fost în comisia de susțimere a tezei sale de doctorat, excepțională. despre chestiunea religioasă la Cioran, care a devenit carte… Și cum azi nu este doar ziua Sfîntului Anton, ci și a Sfîntului Ghinion, o ilustrație potrivită…

– Bună ziua, bade!
– Zîua bună!
– Cum merge, cum merge?
– No, cum să margă, bine mère… Ni, mintenaș să fac cirèșile… și vișinile
– A, da. Și ce faceți cu ele?
– N-apăi ce să facem, le culèjem, le punem în coșărci, mèrem cu ele la tîrg, le vindem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțîm, îi punem bine și ne fucem!
– Bravo! Și pe urmă?
– Ș-apăi s-or face caisăle… Le culèjem, le punem în coșărci, mèrem cu ele la tîrg, le vindem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțîm, îi punem bine și ne fucem!
– Frumos! Și altceva?
– Ș-apăi să fac prunele… Èlea bistrițe mai întîi! Le culèjem, le-mpărțîm, care de pălincă, care de silvoiz, care de vînzare, și p-èlea de vînzare le punem în coșărci, mèrem cu ele la tîrg, le vindem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțîm, îi punem bine și ne fucem!
– Minunat! Și?
– Ș-apăi să fac nucile… Ș-atunci…
– A, da, știu! Culegeți nucile, le puneți în coșărci, mergeți cu ele la tîrg, le vindeți, veniți acasă, numărați banii, îi împărțiți, îi puneți bine și vă fuceți!
– No-no-no! Nu-i așè, domnule dragă, vez’ că nu știi? Apăi cîn’ să fac nucile, le culèjem, le punem în coșărci, punem coșărcile-n pod, ne fucem tătă iarna și numa’ la Paști le vindem!

Revoluţie în domeniul fizicii! Cercetătorii ardeleni au inventat încetinitorul de particule!

– Bade, drumu’ aiesta mère la Cluj?
– Nu, aiesta vine di la Cluj!

Un ardelean fuge să prindă trenul, dar nu reușește.
Plin de năduf, dă clopu’ pe ceafă și zice:
– No, vezi, să n-ai tu lucru’ tău!

Ardeleanul coboară pe Feleac spre Cluj cu căruța cu nevasta și copilul. Ajungînd în dreptul Teatrului Național, copilul întreabă:
– Tată, da’ casa asta mare cu doi căței pe ea ce-i?
– Nu știu, dragu’ tatii.
Apoi, în Piața Unirii:
– Tată, da’ omu ăsta de fier pe cal, cine-i?
– Nu știu, dragu’ tatii.
În fine, la Parcul Central:
– Tată, da’ la balta asta cum îi zice?
– Nu știu, dragu’ tatii.
Femeia, agasată de insistențele copilului, intervine:
– Da’ mai lasă-l în pace pe tată-to, mă copile, nu vezi că-i trudit?!
La care țăranul răspunde cu bonomie ardelenească:
– Lasă-l, femeie, pe copil să întrebe, că numa’ asè învață!

Un ardelean intră într-un bar în New York . Barmanul îi spune că în acel bar se bea numai pe pariu.
– Domnule, pun pariu cu tine că nu poți să bei o sticlă de Whiskey în 30 de minute.
Ardeleanul își cere scuze, iese din bar și apare înapoi peste 10 minute, pune banu’ pe tejghea și acceptă provocarea. Barmanul îi dă sticla, ardeleanul o termină în 10 minute. Barmanul, stupefiat:
– Domnule, dar n-am crezut că așa ceva e posibil. Nimeni nu a mai reușit!
Ardeleanul:
– Nici io n-am crezut, da’ m-am dus la baru’ de vis-a-vis să verific! 

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Rîdem noi… (3) – Cu ardeleni

  1. Ioan Costea zice:

    O fi „o viață”, dar te simt la fel de apropiat, în pofida întreruperii și „distanței sociale” (cum se zice în Nou-Limbă. De aceea am și revenit aici. Fiind între noi, pînă nu dau idioții vreo lege de înlăturare a bancurilor cu termeni de sex (băieții ăia deștepți de la TNR au închipuit cum ar fi ca „Roșu și negru” să fie redenumit în „Fucsia și vernil”, că nu discriminează pe nimeni, iar „noapte neagră” să fie corectat cu „noapte albastru închis de tot”):
    Iuăn ara liniștit în gredină.
    Apare Gheorghe:
    – N-ai un plug, să-mi dai?
    Stă Iuăn și să scarpină:
    Dacă zîc că am, mi-l cere. Dacă-i zîc că n-am – d-apăi cum, mă, că doară vede că am?! Musai a fi să-i dau un răspuns evaziv. Drept pentru care, zice:
    – Știi ce, mă Gheorghe? Meri în ptizdă la mă-ta!
    Ei, ăsta-i un banc preferat de-al meu și ar merita auzit, cu interpretare sună mortal… de rîs.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ardelean lives matter !
    Protestez cu toata indignarea fata de bancurile astea xenofobe, sovine si rasiste care promoveaza ura fata de ardeleni, isi bat joc de cei mai frumosi, mai harnici si destepti locuitori ai tarii si instiga la ruperea legaturilor ancestrale cu Ardealul, care vreti voi sa-i tineti pe moldoveni si olteni departe de Occidentul care e Ardealul, ca sunteti voi cu rusii si vindeti tara.

    Daca s-a interzis filmul „Pe aripile vantului”, care era rasist si prezenta propagandistic viata fericita a negrilor sclavi, atunci sa se interzica si bancurile cu ardeleni. Nu-i „politically correct” sa faci misto de cineva pe criterii etnice. Sa se lase doar bancurile cu moldoveni si olteni, ca astia oricum sunt prosti si n-au de ce sa se supere daca li se spune adevarul.

    La buna vedere !
    I can’t breathe !
    P.S. Domnu’ Vela, comentariul asta e un pamflet, adica glumesc, nu vorbesc serios, asa ca n-ai de ce sa-i blochezi blogul lu’ Antonesei, acuzandu-l de fake news.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Ioan Costea zice:

    mrdv et la
    Păi, bancurile cu ardeleni sînt făcute de ardeleni, că ei prind cel mai bine Weltanschauung-ul ardelean, așa cum evreii fac cele mai bune bancuri cu evrei. Eu de ani de zile plasez cîte un banc ardelenesc pe la rudele prin Muntenia, și știu să le zic, dar se uită la mine ca la felu’ 14, eventual mai fac cîte un „hi-hi” de complezență.

    Apreciat de 2 persoane

    • N-au umor inseamnă. Cele mai miști bancuri evreiești mi le spunea maistrul croitor Aarn Sloim, tatal vechiului meu prieten Willy… Uneori, mi le psunea cînd îmi lua probe si aveam o mare spaime să nu mă împungă cu vreu ac, că muream de rîs. De laele, am alfșat și cehstia aici cu „pe stînga” sau „pe dreapta”, habar nu aveam că e important pentru croirea pantalonilor… Asa mi-a dat seama că-s de stînga, ceea ce politic nu prea s-a verificat…

      Apreciat de 1 persoană

  4. Pingback: Refugiu pe aripi de clepsidră – MOARA DE VÂNT

Comentariile sunt închise.