Cercul Poeților Apăruți (3) – Constantin Severin: Baladă pentru bătrînul lăutar


Nu cred că pandemia și-a propus așa ceva, dar văd că face și daruri – unul de preț mi se pare reîntoarcerea lui Constantin Severin la prima dragoste artistică, poezia. Să fie primit! Un nou poem din volumul care se întrevede tot mai mult…

BALADĂ PENTRU BĂTRÂNUL LĂUTAR

                                     In memoriam Nicolae Neacșu





bătrânul lăutar știrb cu chipul tuciuriu

părea desprins dintr-un tablou de Chagall

îl văd și acum plutind înclinat pe cerul vast al copilăriei

un înger arămiu printre case pictate cai pisici și fluturi

dar cu vioara în mână era ca un tigru

la nunți botezuri înmormântări și hore sătești





muzica sa îți creștea inima în toate părțile





eu nu cânt îmi șoptea tainic eu mă las cântat

de toate dorurile și tristețile voastre

de toate poveștile bunicii și de sunetele ritmice

din galopul cailor și de pe aripile fluturilor

tot ce asculți se află dintotdeauna în tine

viața ori conține o muzică ori nu o mai trăiești





muzica sa îți creștea inima în toate părțile





îl văd și acum pe bătrânul lăutar cu tenul întunecat

pe cerul copilăriei acoperit cu covoare oltenești

cu mustăcioara subțire și scurtă precum Johnny Depp

un vrăjitor al viorii scoțând efecte din alte lumi

cu un fir de cal legat de una din corzi

pe care o trăgea din când în când în ritmul melodiei





muzica sa îți creștea inima în toate părțile





îl revăd în costumul negru cu cravata roșie și buline albe

cu pălăria de fetru ponosită trasă pe-o ureche

bătrânul lăutar cânta tristețea lumii în forma ei pură

cea care îți pătrunde adânc în oase și măruntaie

vioara este ușoară în mână dar este grea la cântat îmi șoptea

meseria asta istovitor de dulce nu se învață ci se fură





muzica sa îți creștea inima în toate părțile





bătrânul lăutar nu se limita doar să cânte

ci devenea o făptură cu sufletul acaparat de note

care-și trăia intens destrămarea sonoră

se mișca într-una gesticula și își dădea ochii peste cap

un nor de praf de stele se înălța din vioara sa

peste lumea de troițe totemuri și coloane de ochi suprapuși





muzica sa îți creștea inima în toate părțile





Suceava, 13 mai 2020

 


											
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (3) – Constantin Severin: Baladă pentru bătrînul lăutar

  1. Maria Daniela zice:

    Multumesc mult pentru postarea acestui poem superb !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Tudor zice:

    Încă un oltean la Suceava dar pe urmele lui Goga.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Johnny Depp nu exista in copilaria poetului, Clark Gable avea mustacioara legendara, insa efectul de ochean intors poate functiona.
    În Oltenia e posibil orice…

    Apreciat de 2 persoane

  4. Frumos, muzical poem!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Un poet care scrie „clasic” – nu numai ca stil, ci si in sensul ca toate poemele lui, de cind s-a reapucat de asta, mi se par de valoare.

    Apreciat de 2 persoane

  6. Vă mulțumesc frumos!

    Apreciat de 2 persoane

  7. Radu Mârza zice:

    Foarte frumos. Printre cele mai frumoase poezii ”păstorite” de domnul profesor Antonesei!

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.