Cerul Poeților Apăruți (8) – Vitalie Vovc: Dragi toți


iată că poetul Vitalie Vovc a schimbat cumva foaia, de la poemele epistolare adresate individual, a trecut la unul adresat nouă tuturor. Și pe bună dreptate, oriunde ne-am aflat trecem cu toții prin aceleași penibile încercări. Poemul îmi place atît de mut, încît îl voi prelua și cu copy/ paste, nu doar ca link către excelentul său blog. Poza, la fel de inspirată e tot de acolo… Mulțumim, frate Vitalie, că îți mai adunci aminte de noi, „cerchiștii”…

Vitalie VovcDragi toți





Vă scriu, pe rând fiecărui, dragii mei, din neputinţă

De a vă îmbrăţişa pe fiecare în parte.

E drept că nici înainte nu prea era posibil,

Iar potenţialitatea gestului îl amâna spre zile tot mai îndepărtate,

Spre infinituri care tind spre un zero absolut

Pe care carantina l-a instalat ţeapăn în zona realului.

Orice interdicţie este un imn al posibilului.

Orice limită este înainte de toate o linie de start.

Cât nu-i proscris să ajungi până la Saturn

Nici la Lună nu prea privim,

Dar un simplu decret mă poate face nebun

Să fac hula-hoop la v-o saturnală cu inelele lui…

Distanţele au fost echivalate…

Vă scriu, dragilor, ştiindu-vă la fel de departe precum vecinul de palier.

Depărtarea se măsoară în unităţi temporale,

Iar timpul a fost anihilat de către softuri interactive.

Ne măsurăm clipele în gigabiţi şi terabiţi.

Viteza nu mai contează decât dacă transmite informaţie.

Ce banalităţi crase înşir eu pe-aici, dragilor!

Mă tem că mă veţi scoate din lista de prieteni…

Mă veţi bloca… precum blocaţi scribii nepricepuţi

Atunci când vă supără cu platitudini sibiline…

Şi-atunci ce mă fac?Cum depăşesc pandemia, aşa blocat?…

Lăsaţi-mi măcar un Ctrl Alt Delete de rezervă!

Un lombago virtual în ziua de azi poate fi mai fatal

Decât unul real, decât o durere de şale…

Nu zic, probabil aş proceda la fel:

Ce să mai aştepţi de la unul care tânjeşte după Saturn?

Vă scriu, dragii mei, tuturor de-odată, colectiv!

Gest de protest, prin colectivizarea profilurilor

Considerate individuale. Cum era la ei? –

„Colectivizarea pierderilor şi privatizarea profiturilor?”

Îmi dau seama că aş putea fi oricare din voi, oricine şi orice,

O chestie de câteva click-uri prin setări…

Aşa că vă scriu, dragii mei, şi vă rog să-mi păstraţi răvaşul

În caz de mă rătăcesc şi voi dori să revin la profilul de azi.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Cerul Poeților Apăruți (8) – Vitalie Vovc: Dragi toți

  1. Excelent poem. Cât îmi place cercul acesta!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Adela Rachi zice:

    ia sa-i trimitem noi o imbratisare virtuala poetului pentru asta!

    Apreciat de 2 persoane

  3. Minunat! Un poem care ne aduce împreună. Și toți vrem să strigăm prezent.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Vitalie Vovc zice:

    Multumesc, Maître! Multumesc tuturor! Ce bine e sa ne stim alaturi! (Si ce-ar fi altceva cerul, daca nu un cerc poetic? 😉 )

    Apreciat de 2 persoane

  5. Adela Efrim zice:

    Ce fain răvaș!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.