iată că poetul Vitalie Vovc a schimbat cumva foaia, de la poemele epistolare adresate individual, a trecut la unul adresat nouă tuturor. Și pe bună dreptate, oriunde ne-am aflat trecem cu toții prin aceleași penibile încercări. Poemul îmi place atît de mut, încît îl voi prelua și cu copy/ paste, nu doar ca link către excelentul său blog. Poza, la fel de inspirată e tot de acolo… Mulțumim, frate Vitalie, că îți mai adunci aminte de noi, „cerchiștii”…

Vitalie Vovc – Dragi toți
Vă scriu, pe rând fiecărui, dragii mei, din neputinţă
De a vă îmbrăţişa pe fiecare în parte.
E drept că nici înainte nu prea era posibil,
Iar potenţialitatea gestului îl amâna spre zile tot mai îndepărtate,
Spre infinituri care tind spre un zero absolut
Pe care carantina l-a instalat ţeapăn în zona realului.
Orice interdicţie este un imn al posibilului.
Orice limită este înainte de toate o linie de start.
Cât nu-i proscris să ajungi până la Saturn
Nici la Lună nu prea privim,
Dar un simplu decret mă poate face nebun
Să fac hula-hoop la v-o saturnală cu inelele lui…
Distanţele au fost echivalate…
Vă scriu, dragilor, ştiindu-vă la fel de departe precum vecinul de palier.
Depărtarea se măsoară în unităţi temporale,
Iar timpul a fost anihilat de către softuri interactive.
Ne măsurăm clipele în gigabiţi şi terabiţi.
Viteza nu mai contează decât dacă transmite informaţie.
Ce banalităţi crase înşir eu pe-aici, dragilor!
Mă tem că mă veţi scoate din lista de prieteni…
Mă veţi bloca… precum blocaţi scribii nepricepuţi
Atunci când vă supără cu platitudini sibiline…
Şi-atunci ce mă fac?Cum depăşesc pandemia, aşa blocat?…
Lăsaţi-mi măcar un Ctrl Alt Delete de rezervă!
Un lombago virtual în ziua de azi poate fi mai fatal
Decât unul real, decât o durere de şale…
Nu zic, probabil aş proceda la fel:
Ce să mai aştepţi de la unul care tânjeşte după Saturn?
Vă scriu, dragii mei, tuturor de-odată, colectiv!
Gest de protest, prin colectivizarea profilurilor
Considerate individuale. Cum era la ei? –
„Colectivizarea pierderilor şi privatizarea profiturilor?”
Îmi dau seama că aş putea fi oricare din voi, oricine şi orice,
O chestie de câteva click-uri prin setări…
Aşa că vă scriu, dragii mei, şi vă rog să-mi păstraţi răvaşul
În caz de mă rătăcesc şi voi dori să revin la profilul de azi.
Excelent poem. Cât îmi place cercul acesta!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Este! Iar cercul nostru chiar e misto, imi dau si eu tot mai mult seama ca am avut o idee buna!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
„Buna” e un cuvânt prea searbad in contextul dat! se cuvine un superlativ, dar nici din astea nu se gasesc usor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ia sa-i trimitem noi o imbratisare virtuala poetului pentru asta!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merită!
ApreciazăApreciază
îmbratisare primita si returnata 🙂 ! multumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat! Un poem care ne aduce împreună. Și toți vrem să strigăm prezent.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
sa ne stim alaturi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Maître! Multumesc tuturor! Ce bine e sa ne stim alaturi! (Si ce-ar fi altceva cerul, daca nu un cerc poetic? 😉 )
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Să știi că ai dreptate, nici nu poate fi altceva, pe elm,pînă și avoanele par păsări…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce fain răvaș!
ApreciazăApreciat de 1 persoană