Cercul Poeților Apăruți (7) – Julien Caragea: (Coțofana fără coadă)

Continuăm cu încă o zi de poezie, cum ne-a învățat pandemia, dar și publicul tot mai numeros al paginii. Chiar dacă voi posta la un moment dat episodul tocmai terminat din jurnal, tot voi mai avea vreme de doi, poate trei poete/ poeți… Cum obișnuiește uneori, Julien ne propune o poezie, care îmi place foarte mult, cu titlul la sfîrșit. Poza, de asemenea frumoasă, este tot opera lui. Fuge poetul nostru de portretul său ceva de speriat!

Era o pasăre – fără ou, doar cu ecou, Cu alta lipită pe spinare, siameză, Ca un tablou, Dosită lângă garderob, la poale de dormeză, Tablou ce-i neexpus pe vreo simeză, Lângă perete, în spațiul prăfuit, anaerob, așteaptă, Precum, când posesorul a murit, desperecheată, fără cărare, o proteză, Era o pasăre, Pictură prețioasă, dezghiocată din mină de-o haveză, dusă acasă, în carantină, Nu afișată, pentru triști turiști, pe vreo simeză. Măruntă, în alb-negru, defunctă aproape, Gata să se adape din ape amplasate la mijloc, în anvelope grămădite, etajate. Tu ce mai stai? Hai să intrăm cu ea în joc, în paranteză. Cu un ecou, fugit din depărtare. (Coțofana fără coadă)