Liviu Antonesei – Jurnal din celulă și ogradă (24) – Cum repari o prostie cu alta mai mare!

N-aș fi vrut să postez două episoade de jurnal în aceeași zi, dar m-a mîhnit oleacă faptul că cineva a socotit că aș fi rău cu Ficusul național că el ne vrea bine. Că ne vrea binele am afirmat și chiar textual, doar că din nepricepere îi iese pe dos! Ca să nu mai spun că, în fapt, prelungirea programului prin ogradă s-a făcut fără ce mai formală a celor interesați – că și ăștia, ca și cei dinainte vreme, ne fac binele cu forța -, iar discriminarea fascistă rămîne la locul ei. A propos, Curtea Constituțională din Bosnia Herțegovina a respins ca profund discriminatorie tratarea cetățenilor pe criteriul vîrstei. Mulțumesc Michael Shafir pentru informație… După postare, MS îmi atrage atenția că politrucii de acolo, nu obișnuiesc să pună în aplicare deciziile CC. Portretul lui Marco by Monica Rohan…

Liviu Antonesei – Jurnal din celulă și ogradă (24) – Cum să repari o prostie cu alta mai mare!

Nu, Marco Polo nu e un îngeraș!

Sigur, într-un elogiu cum a fost cel postat anterior nu se cuvine să introduci și critici legate de aspectele mai puțin pozitive ale celui elogiat. Sigur, Marco nu e chiar un bandit, dar le are și el pe-ale sale. De pildă, îmi place foarte mult culoarea celor două fotolii din camera mea de lucru, unul pentru computer, celălalt pentru lecturi, dar n-o pot admira decît în momentele cînd le schimb husele. Pentru protecție? A, nu, de asta ar fi avut nevoie de la bun început, cînd a început Marco să scormonească la ele și să scoată umplutura. Mai degrabă să nu mă fac de rîs, dacă vine cineva în vizită. Umplutura e din fir subțire de culoarea părului său. Prima oară cînd am văzut ghemotoace prin cameră, am crezut că îi cade părul din abundență și m-am speriat, așa că i-am introdus în alimentație și ceva contra căderii părului. După ce am pus diagnosticul corect, am păstrat alimentul, părul lui oricum îmi umple toate hainele! Din fericire nu atacă încălțămintea, nici cărțile. Cu încălțămintea am altă problemă de cînd cu pandemia, se apropie mereu de papuci ca să vadă pe unde am fost, să-i marcheze etc. În rest e respectuos, chiar mă amuză cînd îi folosește drept schiuri, o labă într-unul, alta în celălalt, și lunecuș de la intrare pînă la ușa de la baie. Pe cărți îi place să stea, sau să „citească” cînd are impresia că le dai mai multă atenție decît lui. L-am și pozat în diverse ipostaze de literat rafinat sau de filosof. Și, la naiba, cînd iau aparatul în mînă, chiar pozează!

Cînd m-am întors de la ultimele cumpărături, în vreme ce dezinfectam, cu spirt sau UV, după caz, cele cumpărate, am pus punga de hrană uscată în balcon, pînă termin igienizarea. Am uitat-o acolo pînă azi, cînd am observat că a sfîșiat-o oleacă și a împrăștiat pe jos puzderie de boabe. Am strîns, l-am înjurat de mamă, e singura înjurătură care are efect, așa că a dispărut instantaneu de lîngă mine, unde venise probabil să vadă dacă îi apreciez opera. Mai face și alte pozne? Sigur că mai face, dar nu o să le amintesc pe toate, să nu-și piardă admiratoarele și admiratorii, care îi trimit poezii, povestioare, ba chiar și un portret, cel care-l postez, dar de la poeta Monica Rohan. Incredibil de bine prins, în absența modelului, doar după fotografiile postate în ultima vreme de mine. Să refac povestea? Să adaug și aceste detalii? Nu, sigur că nu, un elogiu e un elogiu și punctum!

Cum să repari o prostie cu alta mai mare!

De la începutul epidemiei, caut un motiv să-l și laud pe Ficusul național, nu vreau ca jurnalul să iasă unilateral în ce-l privește. Din păcate, motive nu sînt, începînd cu discriminarea fascistă a „bătrînilor” după criteriul vîrstei, prostiile și abuzurile s-au ținut lanț, ca să nu mai spun de cele două „scenete” jucate în principiu pentru a-i ameliora imaginea, dar care au avut efect exact pe dos – cea cu imbecilul acord și cea care a condus la demiterea Cercelușului. Uitîndu-mă în fugă pe un site, am crezut prima oară că a retras măsura discriminatorie împotriva celor de 65 +. Din fericire, am citit apoi mai atent și am constatat că nu sînt motive de laudă, ci dimpotrivă. E o lecție de școală despre modul în care vrei să repari o tîmpenie – și un abuz incalificabil – prin ceva și mai dodoloț, În fapt, cele două ore de permisie ridicate la șase, mai degrabă complică viața „bătrîmilor” decît o fac mai ușoară. Toți cei cu care am vorbit la telefon sau cu care am schimbat mesaje mi s-au plîns de această „ameliorare”. În fapt, noul program, îi privează pe toți de căldura și lumina soarelui, așa că vor trebui să cumpere mai departe vitamina D, în loc să se bucure gratuit de primirea naturală a acesteia. Pe deasupra, cu excepția marketurilor, magazinele nu se deschid la 7, ci la 8, 9, chiar 10. Chiar și unele farmacii funcționează în regimul ăsta! Mai nasoală este situația „bătrînilor! Care nu se culcă odată cu găinile și nu se trezesc cînd cîntă cocoșii. Mai ales ăștia mai activi, care citesc mult, scriu, desenează, ascultă muzică, se uită la filme, vizitează online diversele și abundentele oferte culturale și artistice cu care ne-a blagoslovit pînă la urmă pandemia asta nenorocită. Eu, de pildă, mă culc după 2 de noapte, adesea la 3 sau 4, cum naiba aș putea să fiu funcțional cu noaptea în cap și fără să beau în ritmul meu două-trei cafele?! Știu că nu e un mod de viață sănătos, dar ce pot să fac, l-am adoptat prin 1977, cînd s-a născut fiica mea! Cum aș mai putea să-l schimb, mai ales că Andreea și familia ei sînt peste ocean, cu diferența de fus orar de vreo 8 ore?! Nu mă îndoiesc că KiWi ne-a dorit binele, doar nu e șef de lagăr nazist, numai că, cum se întîmplă îndeobște, i-a ieșit un rău chiar mai mare decît cel dinainte…

Se confirmă ipoteza unui virus creat de mîna omului

Acum vreo zece zile, poate deja două săptămîni, am publicat aici informația că un laureat francez al Premiului Nobel pentru Medicină a afirmat răspicat că actualul virus este produs de mîna omului, în laborator. Dovedea asta fără putință de tăgadă, făcînd praf concluziile unui studiu de la începuturile pandemiei, efectuat de un grup de cercetări din Australia, Canada și SUA. Un studiu comandat de OMS, ocupată pe atunci cu spălarea imaginii Chinei. Da, era un virus creat de cercetătorii chinezi, care încercau, spun ei, să obțină un vaccin anti SIDA, ceea ce ar explica și prezența unui fragment de HIV în noul virus. Iar virusul buclucaș ar fi fost scăpat din laborator. Îmi este și frică să mă gîndesc că ar fi putut fi eliberat cu intenție! Astăzi, am primit de la fratele întru literatură Bedros un articol despre un savant japonez, de asemenea laureat Nobel pentru medicină, Tasuku Honjo, care afirmă același lucru, confirmînd descoperirea celui francez. Cînd doi laureați Nobel spun același lucru, e clar că nu poți avea încredere în studiile comandate de OMS! Savantul japonez este atît de sigur de rezultatul cercetării sale încît încheie declarația astfel: „If what I am saying today is proved false now or even after my death, the government can withdraw my Nobel Prize.China is lying and this truth will one day be revealed to everyone”. Destul de clar, nu?