Cercul Poeților Apăruți (3) – Constantin Severin: „Moartea e un strigoi din alt univers”


Cînd ne-am cunoscut, în îndepărtata noastră tinerețe, Constantin era cel mai promițător poet al generației noastre care locuia la Suceava. Debutase în volum cu Zid și neutrino și a continuat să scrie poezie și să publice pînă în jurul anului 2000, cînd a declarat public că se desparte de poezie. S-a despărțit, nu și de literatură, nu și de artă. În ultima vreme a publicat două romane excelente, iar pe al doilea, Biblioteca infernului (Cartea Românească Educațional, 2019), pe care ar fi trebuit să-l lanseze luna trecută la Iași, tocmai îl citesc. Dar după părăsirea poeziei, sau poate înainte, nu am o cronologie exactă, Constantin a descoperit pictura și a devenit unul din pictorii români cunoscuți, expuși în cîteva din marile galerii virtuale ale lumii. Despre cariera plastică a lui CS am postat luna trecută pe acest blog. Astă-noapte însă a pățit-o, poezia i-a făcut o vizită prin surprindere și i-a lăsat poemul pe care îl postez. De unde se vede că nu părăsești poezia cînd ai tu chef – de altfel, știu asta și pe propria mea piele! Frumos come back!

Moartea e un strigoi din alt univers





când eram tânăr credeam că scriu pentru a învinge moartea

pe care o purtam țanțoș în buzunarul de la piept

printre bomboane țigări și prezervative

fițuici muguri de brad și cartușe uzate

dar moartea e un strigoi din alt univers





mai târziu am încercat să scriu pentru a îmblânzi moartea

care se cuibărea tot mai vie în lumina ochilor

căutând disperat să-i ating curbele feline

și să-i opresc salturile sinucigașe printre crengi de nuc

dispărând dintr-un curcubeu înfoiat în altul

dar moartea e un strigoi din alt univers





acum când primăvara e mai vie ca niciodată

și moartea dansează flamenco în jurul meu

împrăștiind cu frenezie cadavre sigilate în pungi de plastic

laolaltă cu obiecte intime și telefoane care sună întruna

eu scrijelesc singur fiecare literă aburită de sânge

încercând să o iubesc cu toată ura lumii

dar moartea e un strigoi din alt univers





                          Suceava, 7 aprilie 2020

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (3) – Constantin Severin: „Moartea e un strigoi din alt univers”

  1. Mulțumesc frumos, frate poet! E o încurajare venită la momentul potrivit…

    Apreciat de 2 persoane

  2. Radu Mârza zice:

    Și eu tot Mișto zic! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. ontelusdangabriel zice:

    imnul 187// discul solar indiferent/ și-această inimă care-n afară nu poate scăpa de judecata lumii/ deși suferința e umanul în splendoare/ invidia și disprețul față de sublim/ ea încape miraculos în cele patru cămăruțe ale inimii mele/ se duce liniștită din atriul drept în ventriculul stâng/ zâmbește/ trece șăgalnică din ventriculul drept în atriul stâng/ nu respectă desigur nicio regulă anatomo-fiziologică/ dar eu o accept în inima mea exact așa cum este ea/ stimulat și de judecata lumii/ e un must have nesperat/ ea continuă să stea în cele patru cămăruțe cordiale/ producându-mi succesive răceli și fierbințeli/ ochii mei coboram lucizi la steaua frumuseții/ ochii mei coboram/ e malformație ziceau ei/ dar nu-ți bagă-n traistă adăugau înțelepții/ ea încape miraculos în cele patru cămăruțe ale inimii mele

    Apreciat de 1 persoană

  4. Cloșca bistrițeană zice:

    Zdranca, zdranca, ițele,
    Când se-ntorc păștițele
    Târgul Bistriții drăguțul,
    Stă pe ouă ca și struțul.
    Ouă mari, ca de balaur,
    Din popou de dinozaur,
    O bistrițeancă clocește
    Și plodul nu se răcește.
    Puii născuți din găoace
    Vor pleca la iarmaroace
    Și vor scrie sus, pe țarc,
    Bistritza – Jurassic Park.

    Apreciază

  5. Vai de mine ce incultă sunt, nu auzisem pînă acum de dl Constantin Severin. Ce poet formidabil! Ce poem!!! Ma alatur si eu rugamintii: please come back! 🙏

    Apreciat de 1 persoană

  6. O revenire extraordinară! Sperăm să fie de durată.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Taxa de Flutur zice:

    Pădurarii clopu-l scutur,
    Adunând taxa de Flutur.
    Pârcălabul din Suceava,
    Primește periodic slava.

    Prin codrul mănăstiresc,
    Septentrion pădurăresc,
    Arborii veghează cioate.
    Scapă numai cine poate.

    Flutur, deprins cu nectar,
    Poartă mască-n insectar.
    Cât plătiți taxa de Flutur,
    Solzii voștri nu se scutur.

    Apreciat de 1 persoană

  8. atent zice:

    Pai, Marin Mincu il aprecia la superlativ candva. Dar nu mai sunt critici, nene – si nici memorie…

    Apreciat de 1 persoană

  9. atent zice:

    Si, mai ales, nu se reciteste pe sine.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Pingback: DEATH IS A GHOUL FROM AN UNALIKE UNIVERSE | The Alchemical City

Comentariile sunt închise.