Jurnal din celulă și ogradă (3)


Prin urmare, mergem mai departe cu jurnalul ăsta, poate pînă trece pandemia și se zdruncină din toate încheiturile economia. Semnele se văd deja….

Jurnal din celulă și ogradă (3)

Au arestat parcurile! Pădurile cînd?

Cred că aseară am înregistrat, căutînd altceva, un titlu care vorbea despre asta pe un site. Mi-am propus să revin, dar presat de treabă și de scris la jurnal, pur și simplu am uitat. Noroc că mi-a amintit scriitorul și cineastul Grid Modorcea, care a scris un articol despre asta și mi-a trimis linkul. Voi posta linkul la sfîrșitul notației, dar nu mă pot abține să nu fac și eu niște modeste comentarii. Deci, în cel mai poluat oraș din țară și unul din cele mai poluate din lume, autoritățile au avut deliranta idee să închidă parcurile, unele din puținele locuri în care bucureștenii, dacă sînt norocoși de altfel!, poluarea nu se împiedică de-un gard, au unele șanse să respire oleacă de aer mai curat. Măsura este cu atît mai halucinantă cu cît în marile parcuri bucureștene – Cișmigiu, Herăstrău, Tineretului etc. – „distanța socială” este mult mai ușor de păstrat decît pe străzi și bulevarde, ca să nu mai vorbesc despre cozile de la ușile magazinelor și farmaciilor. Iar dacă chiar vor să aibă grijă de sănătatea oamenilor, nu să mizeze pe reprimarea a tot ceea ce este viu, natural, în firea oamenilor, nu e deloc complicat să pună la patrulat cîțiva caralii, înarmați nu cu pulane și arme de foc, ci cu fluiere prin care să-i avertizeze pe cei care ar fi înclinați să nu respecte distanța cu pricina.

Nu știu încă dacă arestarea parcurilor bucureștene este o măsură locală sau una născută de mintea creață a înaltului comitet, așa că nu știu dacă sînt închise și marile parcuri din Iași, Copou, Expoziției și Grădina Botanică. Cum toate sînt situate în partea de sus a orașului, acolo puteau merge la respirat și cetățenii din partea de jos a acestuia, cea mai poluată. Și dacă măsura e locală, cine-mi garantează că Chirica are mai multă minte decît bibilica buureștenilor. Cînd voi afla cum stau lucrurile aici, voi updata, de bună seamă. Deocamdată, mirarea tristă a lui Grid Modorcea…

Urmează oare pădurile? Dar codru-i frate cu românul. Și numai la noi se fură ca-n codru – iar în codrii noștri chiar se fură! – și se urlă ca-n pădure! Dar poate că buturuga mică va răsturna carul mare. Carul ăsta cu boi!

Părintele Constantin răspunde „Smeritei propuneri…”

Mă bucur desigur că Smerita propunere… a avut un număr uriaș de cititori, care se apropie de cei ai unei mai vechi scrisori către președinte, care a numărat peste 23.000. Mă bucur și de numărul foarte mare de comentarii, care rivalizează cu cele de la unele din episoadele Jurnalului de pîrît. Am șters trei comenntarii nu pentru că limbajul lor nu era deloc creștinesc, ci pentru că mi s-a părut absurd să dau eu lecții de teologie ortodoxă unor pretinși credincioși. Dar m-au bucurat poate mai mult două ecouri venite din interiorul BOR. Primul a sosit de la istoricul Marius Oprea, un laic angajat al Patriarhiei, dar ne-salarizat. Cu el am rezolvat litigiul într-un schimb de mailuri, în urma căruia am rămas fiecare pe poziția dinainte. Nu mai reiau, dar cred că e corect să pun linkul către intervenția de pe site-ul Mediafax. Îl sigur însă că nu sînt o victimă mai mare a propagandei neomarxiste decît este el al celei ortodoxiste.

https://www.mediafax.ro/editorialistii/istoricul-marius-oprea-virusul-nationalizarii-19016099

Părintele Constantin Sturza îmi răspunde printr-un articol publicat în Ziarul de Iași și pe pagina de Facebook a Sfinției Sale. Cum la sfîrșit este postat linkul către postarea mea, e cît se poate de normal să fac același lucru cu intervenția:

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/ce-s-a-intamplat-cu-liviu-antonesei–248111.html#.Xn8SKx7qZbA.gmail

Pentru că linkul de mai sus a început să conducă aiurea, îl adaug pe cele de pe contul de FB al părintelui. Deși eu nu sînt în rețea, îl pot vedea fără probleme.

Mă bucur că am primit un răspuns din interiorul BOR, răspunsul cuiva care ocupă un loc, nu foarte înalt, dar în cadrul ierarhiei Mitropoliei. Cu atât mai mult cu cît acesta vine de la un preot pe care îl respect și cu care am colaborat între 1995 – 1997, pe cînd era student la filosofie și conducea revista Opinia studențească. Mi-a propus atunci poziția de director de onoare al revistei, am acceptat-o și vreme de aproape trei ani aceasta se deschidea cu editorialele scrise de mine. Vreau să spun de la bun început că răspunsul de acum cîteva zile este scris în deplină urbanitate, că înțeleg poziția Sfinției Sale de membru marcant al bisericii, că nu contest exactitatea cifrelor vehiculate în articol. Mai mult, cred că activitățile sociale și de milostivenie amintite acolo sînt foarte importante. În același timp, cifrele referitoare la sumele cheltuite de biserică pentru aceste activități nu sînt pe deplin relevante. Ca să capete relevanță, ar trebui să aflăm cît reprezintă ele din veniturile uriașe ale BOR și, de asemenea, în ce raport se află aceste sume față de cele primite de la bugetul de stat, bugetul Primăriei Capitalei și alte bugete centrale și locale, mă refer la banii pentru salarizarea ierarhilor, a preoților și personalului auxiliar, dar și la cei oferiți cu generozitate de stat – de un stat laic – pentru diverse ctitorii, începînd cu Catedrala pusă să rivalizeze cu Casa Poporului a lui Ceaușescu. Pentru a afla uriașele sume primite de biserică – dar și de alte culte – de la stat este suficient să consultați articolele semnate de Patrick Andre de Hillerin în Cațavencii. În ciuda profilului revistei, investigațiile lui PAH sînt foarte serioase, iar în ciuda numelui său, Patrick este de confesiune ortodoxă…

Părintele Constantin Sturza își încheie articolul cu fraza „E lung drumul de la o smerită propunere la o smerită retractare. Foarte lung. Dar pe maestrul Liviu Antonesei chiar îl cred în stare de aşa ceva”. Mă bucur că părintele mă crede un om capabil, chiar și de retractare. Mi s-a și întîmplat să retractez cînd mi-am dat seama că mă înșelasem. Din păcate, acum nu cred că mă înșel, așa că nu îmi stă în fire și putere să retractez. Mi-ar trebui mult mai multe argumente decît cele oferite de Sfinția Sa pentru a putea face un asemenea pas. Rămîn în așteptare…

Adaos

Și dacă părintele și-a amintit despre rubrica mea Vești bune din Lumina, a reușit să-mi trezească și mie niște amintiri. Cum scriam aproape exclusiv articole critice, uneori pe un ton pamfletar, am acceptat cu plăcere rubrica aceea în care puteam să mă ocup și de aspectele pozitive, cîte erau, din lumea noastră. Doar că, după o vreme, Excesivdemultpreafericitul, era pe atunci numai Mitropolit, i-a cerut impertiv prietenului meu, regratatului meu prieten, Florin Zamfirescu, șeful publicației, să-mi retragă rubrica, pentru că, în articole publicate în alte părți, se întîmpla să mai aduc unele critici si bisericii, nerealizînd că aceasta, deși compusă din oameni, e perfectă. Îmi amintesc și acum figura încurcată, tristă, jenată a lui Florin căruia nu i-am purtat vreodată pică pentru asta. Era ceva de peste el. Din acesta motiv nu-i port pică nici părintelui…

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Jurnal din celulă și ogradă (3)

  1. eduardantoniu zice:

    Iașul e cel mai poluat.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Măi, da’ cârcotaș mai ești!

    Apreciat de 1 persoană

  3. ontelusdangabriel zice:

    imnul 173// dacă-mi pare rău de ceva/ după această epopee postmodernă a virusului wuhan/ e că încă o șansă a ridicării barierei dintre cultura elitelor și cultura populară se va fi irosit/ într-o sclipire de geniu/ acum două decenii/ mircea cărtărescu spunea că în modernitatea târzie conceptul de cultură tocmai a explodat/ desigur parafrazez/ lasă că inițial s-a supărat când bob dylan a fost premiat nobel/ și bob dylan nu a fost nu e nu va fi fitecine/ lasă altele/ în definitiv are dreptul ca oricine altcineva la un punct de vedere/ oricare/ oricât de aberant/ dar văzând acum pandemia e dispus el/ sunt dispuși elitiștii să conceadă că viața e în altă parte/ nu în micile lor aranjamente/ unde se legitimează unii pe alții/ pot gândi elitiștii dincolo de bani/ de ierarhia imuabilă de valori/ din care ei sunt musai parte/ lasă că dezmoșteniții soartei și-o iau din nou în freză/ ca-n orice calamitate/ naturală ori socială/ dar întreb/ pur și simplu/ simt elitiștii cât ridicol/ câtă deșertăciune/ câtă micime sufletească/ câtă iluzie umflată cu pompa vanității e în statusul lor onorabil/ măcar politicienii și afaceriștii asumă cinismul pe față/ dară ei/ ei epigonii/ simțirile reci/ harfele zdrobite/ să mă ierte/ în fine/ dacă le-am deranjat cumva o cută de pe costumul imaginar pe care-l poartă

    Apreciat de 1 persoană

  4. alin7130 zice:

    Pe cànd din nou asa?

    Apreciază

  5. Cristian Teodorescu zice:

    Liviu, eu nu mi-aș duce nepoții prin parcuri acum. Și nu m-aș duce nici eu. E drept că nepoata mea s-a născut și trăiește în Australia.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Laurentiu zice:

    Nu e de mers pe afara, in consecinta, nici in parcuri. Ieri A TREBUIT sa merg afara si traversind (spre a scurta drumul) un parc am vazut doar un ****** de bunic cu nepotica. Ea, saraca, nu avea nici o vina.
    Cum sa iesi pe afara ??!? Foarte bine ca s’ au inchis parcurile !

    Apreciat de 1 persoană

  7. InimaRea zice:

    Înainte de a mă citi, mascati-vă, fiindcă sînt din zona „carantinata”. Deocamdată, se interzice doar deplasarea înspre și dinspre județul Suceava, dar mă aștept să se și comunicarea, măcar aia virulentă, ori virusata.
    Cred cu tărie că există și contaminare prin unde electromagnetice. Dar fotonii ce cusur ar avea, circulînd ei liber peste tot?
    Si-n Suceava city s-au îngrădit parcurile. Si pe buna dreptate, fiindcă pe aici circula liber 1000 de contaminati. Nu mă așteptam să fie atîția boschetari aici.
    Tot Suceava – județul – contribuie cu peste 25% din cazurile confirmate de infectare, pînă la fabulosul număr de vreo 600.
    Azi aflai de omenia cadrelor medicale de la spitalul județean: pentru a limita răspîndirea, nu mai intra in saloanele cu infectati, îi lasă în inanitie.
    Oameni și ele, cadrele. Oameni, pe dracu!
    Vestea bună ar fi că de la Suceava – județ- nu mai poate pleca-n afară contaminarea, așa că stati liniștiți, care pe unde vă izolați.
    Cu popa sela, e cam așa: nimeni nu te minte mai milostiv ca popa. Din iubire creștinească, o slujbă de-nmorminatare nu mai costa 1000 de lei, ci doar 500. Nu pun mina-n foc c-asa-i peste tot dar cam asa-i în carantină.
    Acum 12 ani, bîntuiam mănăstirile din zona, pe poarta multora văzînd apelul către creștini, să ajute Sfînta Biserică sa-si primească îndărăt pădurile secularizate de hotul sela de Cuza-Voda. Să se puna-n aplicare Legea Vasile Lupu, că unde-i lege – nu-i tocmeală.
    Adevarat spun vouă – cu popa, nu te tocmesti, că rămîi cu mortu-n casă, pruncul nebotezat, ori cununiile nepuse.
    Au dispărut manifestele, semn că s-a făcut dreptate. De pildă, se pot duce maicutele de la Vorona să adune vreascuri – bușteni, ce gasesc și dragele de ele – din pădurea lor.
    La cît lemn am văzut depozitat pe lîngă sfintele lăcașuri de post și rugăciune, tare mă tem că si-a băgat și ghiavolul austriac, coada aia lunga si groasă – asa eretic cumu’i.
    După cum v-am mai spus – si daca nu v-am, va repet – am nevastă cu frica de Dumnezeu si de Înfricoșata Judecată. Dar nu mai primesc popa local în casă, de cînd am aflat cum l-a dat afară din casă parohială pe cel căruia i-a luat parohia, cu binecuvîntarea Inalt Prea Sfintitului Pimen al Sucevei si Radautilor. A-nteles și fimei-mea că nu-i de nici un folos un drac de popă.
    Ita Amen, Domnul cu voi!
    Ps: abia așa intelesei io de ce se salută lumea cu Doamne-ajută, p’aci. Ca-n nădejdea popimii, mai va salvarea sufletului!

    Apreciat de 4 persoane

    • Da, tocmai am citit că Suceava e primul oraș închis, și ceva din îmrejurimi. Și nu-ți fă probleme, nu de la voi a benit virsul aici, avem și noi „italeinii” noștri. Cum în sate nu resepctă nimic, mă tem că orașul a devenit oleacă mai sigur decît aerul sănătos de la țară… Nu mai intru în disucția cu pădurile, că mi se face părul creț pe brațe. Oricum, nu din ziare, ci ca amenitire, încă din 1996-97, la mînăstirrea Neamț, gaterul mergea zi și noapte, fără pauză. Pe atunci, nu erau încă austriecii, erau arabii, care au cam chelit munții în zoba Neamț, Bacău, Vrancea. Nu fără sprijin local și creștin-ortodox1

      Apreciază

  8. mihaidg zice:

    Chapeau, Liviu

    Apreciat de 1 persoană

  9. Natasha zice:

    AM SI EU O RUGAMINTE….lasa-o naibii de poza ca-mi provoci coshmaruri….

    Apreciat de 1 persoană

  10. Natasha zice:

    Iti lipseshte coasa….

    Apreciat de 1 persoană

  11. cosmavirgil zice:

    Fără legătură cu subiectul filei de jurnal. mi-adusăși aminte de dragul de Florin: Oh, ce noian de amintiri! Mulțam de remember.

    Apreciat de 1 persoană

  12. mihaidg zice:

    Pentru început ar fi foarte bine ca bătrânii hodorogi să poarte obligatoriu o banderolă, ca să-i putem deosebi mai lesne de tineri. Eu aş propune ca banderola de recunoaştere să fie galbenă, culoarea veştejirii, a ofilirii, a frunzei căzute, deci a bătrâncioşeniei definitive. Fiecare banderolă să aibă un număr şi iniţialele judeţului (de pildă, Nr. 875 IS sau Nr. 1003 VS), fiecare hodorog şi hodoroagă având datoria de a se prezenta lunar la secţiile de Poliţie pentru verificarea datelor. De asemeni se pot implanta cipuri, însă neapărat la vedere, că noi nu avem ce ascunde, dom’le, şi înfiinţa o Bancă Mondială a Cipurilor pentru Persoane Expirate. (Vânătoarea de boşorogi
    01.04.2020 AUTOR: RADU PĂRPĂUȚĂ, Ziarul de Iasi)

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.