Situația se agravează, e clar că istoricul Radu Mârza s-a contaminat. De poezie, din fericire. Cu trei scrise, iată și publicate, în trei săptămîni – dacă scrise nu vor fi fiind mai mult! -, nu cred că mai are scăpare! Mă bucur. Nu doar penrru că am șanse să cîștig și al doilea pariu cu poetul Nicolae Coande, ci și pentru că orice nou contaminat de acest fel este și un cîștig pentru poezia ca atare! Să fie primit, iar noul poet binevenit! Autorul menține poza lui Svejk în chip de portret propriu.
Ceva mă face să cred că RM a mai scris poezii în viața asta, poate nu recent, dar trebuie să mai fi scris – siguranța versului, o anume erudiție relaxată mă fac să bănuiesc asta.

„Marțiale”
În vremuri de molimă
Muzele nu tac.
În vremuri de molimă
Marțiale
Ordonanțe militare,
Trei la număr și
Marțiale.
Armata e pe străzi,
Armata e cu noi.
Întocmim
declarații pe
propria răspundere
și ieșim pe
străzi
sub incidența
unor paragrafe.
Azi plimbăm
peștișorul de aur,
Mâine efectuăm
cumpărături
necesare
sau…
chiar putem desfășura
activități sportive
individuale.
În vremuri de molimă
Muzele nu tac.
”Clujul meu distanțat”
În vremuri de molimă
îmi pot privi
orașul iubit
doar de la haștag
distanță socială.
Nu pot decât să
caut din priviri,
de la distanță
socială,
turle de biserici
care gotică
care neoclasică
care barocă,
peceți ale altor vremuri.
Distanță socială
față de caii ecveștri
dar de bronz,
distanță socială
față de regele cel mândru
și sfântul cel militar,
dar și față de
vijeliosul
cuceritor de la miazăzi.
Distanță socială
chiar și față de
sărmanul balaur.
Distanță socială
față de cariatide,
lupoaică,
atlașii dintr-un gang,
Palas Atena dintr-un alt gang,
ba chiar și față de
perechea de
cvadrige cocoțate
triumfal
pe templul Thaliei,
nu în ultimul rând față de
templul Uraniei,
Euterpe s-a mutat și ea
în online,
iar Clio?
Clio s-a
distanțat social
de ulițele
lupilor și a fânului.
Distanță socială
față de ancadramente
gotice și
ferestre
renascentiste
și turnuri de
curtină.
Distanță socială
față de zidurile de
incintă
și față de privilegiile
regale.
În muget de sirene,
muzele nu tac.
Gotică Sf. Mihail, neoclasică Piaristă, barocă Franciscană?
Templul Uraniei îl văd eu în stânga, când aștept la semafor la Horea cu Dragalina, dacă eu cobor pe jos de sis de la Apele române din Gruia, via Racoviță.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asta cînd ești la Cluj! Acum, sper, ești aici, nu umbli pe drumuri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aici. Aș vrea io. N’am cum. Dar vâd cu ochii sufletului.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mai bine cu ochii sufletului! Cred că nici Clujul nu stă prea bine…
ApreciazăApreciază
Nu prea. Nici ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare că chiar nu tac muzele în vreme de coronavirus. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, dragă domnule profesor și dragi blogo-cititori! 🙂 Mai trimit? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi, doar calea a fost găsită!!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană