Jurnal din celulă și ogradă (2)


Mergem mai departe, scriem la jurnal, ce altceva am avea de făcut? Și încă e bine că ne lasă cu instrumente de scris și de comunicare în celulă. Sper din toată inima să nu le dau vreo idee!

Jurnal din celulă și ogradă (2)

Au lărgit oleacă țarcul

După ce am postat primul episod, am dat o raită pe site-urile de știri și era să am un șoc – prin cea de-a patra „ordonanță militară”, băieților ăstora chiar le place joaca de-a armata, a fost lărgit cercul în care au voie să miște discriminații. De azi, bătrînii au voie să iasă la orice oră din casă dacă se duc la medic, dar pentru asta trebuie să dea o declarație. Normal, cît de serioasă ar fi o birocrație militarizată dacă n-ar introduce tot felul de hîrtii? Fie ele și pe smart sau tabletă. Ca șocul meu să fie și mai mare, aflu de acolo că bătrînii pot ieși și seara în jurul casei/ blocului, ca să-și plimbe animalele de companie! Cum Marco Polo al meu nu e filosof peripatetic, ci static, întins, lenevos, de interior, slabă nădejde să beneficiez de acest dar. Știu eu? Poate să încerc să-i pun lesa răposatei Cziczi, răpusă tot de un virus, dar nu ăsta, unul special pentru iepuri.

De ce au lărgit țarcul nu prea pricep. Vor fi fost scandaluri, proteste? Aș fi aflat din ziare. Vorbesc prostii, parcă ziarele, cu două-trei excepții, ar da și altceva decît comunicatele oficiale de la „comitete” sau cum naiba se cheamă… Să dea vești care sună urît în urechile onorabililor băieți de comitet? Pas possible. Vor fi fost trași de mînecă de vreun consilier cu mintea ceva mai mobilată? Și asta e exclus, mediocrii, cărora destinul le pune sub buci cai mari, nu se înconjură de persoane deasupra nivelului lor. O fi intervenit ONU, UE, NATO, OMS? Nici asta nu cred. Mai degrabă e posibil să-și fi dat seama că va veni și vremea scadenței cînd, cum spune vorba – și așa de frumos a desenat regretatul Mihai Stănescu vorba asta – cînd totul se plătește. Na, nu ține nici asta! Ar însemna să-i suspectez de capacități de previziune! O las așa, fără răspuns, va afla viitorimea, scormonind prin munții de hîrtii și vagoanele de biți lăsați în urma lor…

Dacă ritmul favorurilor către bătrîni se menține, vor ajunge să capete mai multe avantaje decît ceilalți. Nu, nu e nici o afacere, discriminarea pozitivă este tot o discriminare.

Ce chestie!

Constat că „cordoanele sanitare” despre care scriam în Jurnal din anii ciumei au revenit în forță, doar că de data aceasta cu un accent apăsat pe ultimul termen. În jurnalul epocii defuncte, formula aceea încerca să dea seama de mecanismul ascuns și relativ subtil prin care „organele” îl izolau pe neconvenabil (nonconformist, opozant, disident etc), prin zvonuri, bîrfe, amenințări difuze ale apropiaților etc. Deși mecanismul era ascuns, scopul era limpede, „destrămarea anturajului”, după cum suna în limbajul de specialitate. Cînd am procurat o parte din dosarele mele de urmărire informativă, am văzut că intuițiile mele fuseseră corecte, formula referitoare la anturaj și deconstruirea acestuia apare de atîtea ori că începi să te plictisești dînd peste ea în documente – notații pe marginea turnătoriilor, planuri de măsuri, adrese către organele de partid. Pentru că, pe atunci, cel puțin în principiu, organele erau în subordinea partidului. Și la nivel central, dar și la cel al județelor, exista un secretar „pe probleme speciale”, care veghea cînd nu dormea sau nu avea interesul să se prefacă adormit, asupra instituțiilor de forță, armată, miliție, securitate…

Acum e mai simplu, totul se face la vedere și apare în ordonanțe, comunicate, apoi în presa de toate felurile. Partidul, statul, serviciile, Supremul și Internul sînt într-o frumoasă simbioză, sau cum spunea un clasic comunist ajuns lider în România tranzistorie, în sinergie. Faptul că, în situația actuală, accentuată, accentul cade pe sanitar, medical, nu poate ascunde logica totalitară. Cel puțin nu celor care au ochi pentru văzut și urechi pentru auzit. Și, de bună seamă, ceva minte și memorie. Situația de față nu poate fi descifrată de mancurți.

Da, formula aceea a Lordului Acton, atribuită adesea greșir lui Malraux, care va fi folosit-o, este cît se poate de adevărată: orice putere corupe, puterea absolută corupe absolut, iar cea excesivă și excepțională, cum se întîmplă acum, nu este mai brează. Cînd am utilizat prima dată formula în perioada aceasta de criză, am avut un lapsus, m-am tot învîrtit în jurul diverșilor lorzi celebri, noroc că mi-a reamintit poetul Nicolae Coande…

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Jurnal din celulă și ogradă (2)

  1. eduardantoniu zice:

    Ehehei, câte mândre cu mâțe îndărătnice în lesă văd eu în jurul blocului…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Dan Cristian Ionescu zice:

    Fiindca de cind genunchii mei au inceput sa cedeze m-am obisnuit sa stau in casa, teoretic toate interdictiile acestea ar fi trebuit sa-mi priasca..
    Din 2005 nu am mai avut loc in presa tiparita. In 2015 m-am adaptat la cea on-line. dar la sfirsitul anului trecut, dupa vreo 500 de articole postate in diferite publicatii, mi-am anuntat cititorii ca pun pun punct acestei activitati si ma intorc la multele carti si monografii incepute si neterminate.
    Ce boierie! Sa stai in casa, fara prea multe griji (in mare parte rezolvate de altii) si sa iti dedici tot timpul doar scrisului! Teoria suna bine, practica insa este altceva. Acum cind am toate conditiile ca sa ma concentrez pe scris, nu mai am inspiratie, nu mai am chef, nu mai am chemare! Stau ca timpitul, dezleg cuvinte incrucisate, practic jocuri cretine pe calculator.
    La barza chioara face Dumnezeu cuib. Asa mi s-a intimplat si mie, are cine sa imi aduca din cind in cind cele necesare traiului: mincare calda, mincare rece, conserve, piine, tigari, bere, Rebusul (ajuns tot mai penibil). Are cine sa imi spele asternuturile si alte „lucruri grele”.
    Stau cu ochii in ecranul leptopului, care ii distruge treptat.Nu mai am putere sa citesc texte lungi, nu mai am putere sa scriu propriile mele texte, pe care le amatit de limpezi in minte. Ma cert pe mail cu Orange, care ma fura pe rupte si cu altii. Dar sper sa prinda bine, saptamina viitoare imi va trebui noua reteta pentru medicamente – sper sa o primesc prin mail.
    In ce priveste viitorul, am o dorinta atit de modesta! Sa se redeschida terasa de linga mine si sa beau o bere la o masa sub visini!

    Apreciat de 1 persoană

    • Problema este că nici eu n-am vreo problemă cu ststul în casă! Evit să ies cît pot, înainte de a se fi auzit cu lighioana asta, care nici măcar nu e vie, chinezească. C|înd sînt ăn șară, în străinătate – Creta, Londra, Ceacovia etc – sînt greu de băgat în casă. Deci problema mea nu este cu starea de fapt, ci cu cea de drept, de fspt de facultare a dreptului, cu discriminarea tipic fascistă produsă după un criteriu la fel de arbitrar ca și rasa, etnia, genul sau orientarea sexuala…

      Apreciază

    • Da, rețetele se pot trimite prin mail, am vorbit aseară cu dibetologa care se ocupă de mine!

      Apreciază

  3. InimaRea zice:

    Harari zice că responsabilizarea civică e alternativa la monitorizarea totalitarista. Adică, n-ar mai fi nevoie de ordonanțe dacă oamenii ar respecta recomandările oficiale.
    Si da exemplul asiatic – Koreea, Singapore etc.
    Dar temeiul resonsabilizarii este încrederea în autorități, instituții – stat, pînă la urmă. Ceva ce, pe la noi, nu exista. Așa că doar frica de amenzi funcționează.
    O sa treacă și frica asta fiindcă, pe de altă parte, popririle pe venit se suspendă cît e stare de urgență.
    Pare ilogic? Daca pare, așa și e. Gestul oficial de autoritate – ordonanța militara, sanitară, cum o mai fi ea – aduce binisor cu aluzia la Sf Nicolae din cui. Ori, pe stil nou, populației i se arată pisica.
    Vina capitală ar fi zadarnicirea efortului de limitare a infectarii cu COVID 19. Păi, ia să vedem cine ar mai fi pe lista zădărniciei!
    O luăm de la frontieră, unde aveam cei mai corecți vameși din lume. Pe unde nu intră nici pasărea dacă nu e testată.
    Cică la aeroport, degeaba ceri vreo verificare, tot ce ti se cere e o declarație pe propria răspundere că nu vii dintr-o zonă de risc. Din Cosmos, poate, unde’s alte riscuri.
    Merem la spitale, unde medicii strecoară pe lista lor – de prioritate la testare – ne-medici, fie persoane importante în județ, fie apropiați, ori oameni cu parale. Ei nu zadarnicesc ceva, doar induc maximă încredere in probitatea lor profesionala, de care depinde soarta pacientilor.
    Aburcam ierarhic spre intitutia prefectului, care veghează la respectarea legii in plan local. Dragnea a fost prefect. Si ce proprietate de petrolier american si-a tras din atîta vigilență!
    Dar poate că Dragnea a fost un caz unic. Mă lași? Păi, dacă nu faci un ban-grămadă ca prefect, primar, șef de CJ, cum mai ajungi ministru, președinte?
    Istoria acestui pamint consemneaza – cu stupoare, parerea mea – c-a existat un presedinte de CJ, care nu s-a procopsit din funcție. E așa de bizar că e de trecut la anomalii ca ninsoarea-n miezul verii, Doamne apără și fereste!
    Mai stiu un caz, pe la Botoșani, dar la nivel de directie județeană, care a intrat intr-un joc pe care nu-l înțelegea, si-si vaită soarta. Păi, dracu l-a pus!
    I-am explicat: Omu lu Dumnezeu, chiar dracu te-a pus acolo, iar tu te credeai sfintit
    .
    În fine, ajungem in fruntea țării, unde doi măscărici se joacă de-a învestirea premierului, pînă le iese pasenta; răstimp, COVID 19 invadeaza lumea. Vorba ceea: citi îngeri pe un virf de ac?
    Sau aia neaosa: țară arde și pizda se piaptănă.
    Nu pare o-întrecere socialistă pentru dobîndirea titlului național de zadarnicitor?

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi, meștere, ai pus niste puncte pe niște i-uri, totul ține de înccredere în stat, insitușii etc. Or, fie și doar din exemplele tale, care sîntun eșntion, cum și spui, despre ce încredere ar putea fi vorba?!

      Apreciază

  4. Dan Cristian Ionescu zice:

    Multumesc, asa intelesesem si eu.
    Fiindca nu mai am nervii de otel din tinerete, acum sint multe lucruri care ma scot din sarite. In primul rind neputinta mea dar mai ales a poporului.
    Am gasit un text al meu preluat intr-un articol de Marian Nazat:
    Ţară de vite!
    Autor: MARIAN NAZAT
    03 Sep 2010
    MOTO: „Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însăşi existenţa istorică a neamului românesc: oamenii care ne-au condus şi ne conduc nu mai văd”.
    Mircea Eliade
    …Fiindcă, vorba lui Dan Cristian Ionescu, „Cel mai mare pericol pentru sănătatea şi viaţa oamenilor este stresul, iar cel mai important factor de stres este statul. Statul, cel care controlează tot mai mult viaţa cetăţenilor, care le impune obligaţii noi şi le restrânge drepturile lor naturale, care creează nedreptate, care îi jefuieşte, îi umileşte şi îi chinuie”. Neîndoielnic, autorul cărţii samizdat „Codul lui Lucifer” are dreptate în încercarea de a surprinde esenţa principalei surse a dezintegrării româneşti.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, doctorița mea îmi va trimite rețeta la trei luni de la ultima, pete cîteva zile… Mulțumesc penru citat, l-aș semna oricînd! Nu în sensul să-l pagirz, Doamne ferește!

      Apreciază

      • Dan Cristian Ionescu zice:

        1. Cu doctorita mea va trebui sa iau legatura. Nu are mail-ul meu.
        2. Care citat? Cel al lui Eliade sau cel al meu? Desigur, glumesc, inca imi arde de gluma.

        Apreciat de 1 persoană

      • Asta e foarte bine, glumele ne tin in formă.. Pe al lui Eliade l-am folosit în 1985 in primul studiu despre Criterion, scris in franceza pentru un volum de export, ca să spun asa. In romaneste a aparut după 1990…

        Apreciază

  5. Grancea Mihaela zice:

    Mastre, la dv., este simplu. Eu, care am, de curand, 61 de ani…sunt confuza. Eu tin din 2018, dar mai abitir din 2019, tun jurnal pe fb. Cu multi cititori. Mai mult, de la un timp,acesta este jurnalul pisicilor mele. Nu, nu ii copiez pe ETA Hoffmann sau pe TS Eliot. Este o forma de exoriczare. Si ma prinde. Doar, ieri seara, pentru ca am simtit pustiul din cartier, caci eram pe strada, am realizat ceea ce traim. Si parca totusi, desi eu am asteptat un virsus purificator-dar, nu este acesta-traim intr-un produs SF. Generatiile noastre nu au trait nicio catastrofa de proportii globale. Ea a venit. Am vazut, ca pe Fb, multi intelectuali tin un jurnal. O sa exista, se pare, o literature de carantina. Constat ca doar talibanii si ISIS nu se tem de covit. Acum, ataca tot ce pot!
    Sanatate, maestre!

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc tare mult! Iaca, vad ca s-a dus planul meu cu Jurnalul lui Marco Polo, dar va doresc succes cu al Dumneavoastra! Au mai fost citeva tentstive de catastrog=fa globala, dar am scapat, acum nu mai este o tentativa! Și nu, nu virușii ne pot purifica, ei ne pot doar răpi șansa purificării…

      Apreciază

  6. Dan Cristian Ionescu zice:

    Am citit de abia acum un articol dojenitor semnat de preotul Constantin Sturzu la adresa unui articol recent al dvs.pe care pina azi nu l-am citit, fiindca am aflat de acest blog doar in ziua in care v-am trimis primul comentariu. Fiindca nu stiu daca toti cititorii blogului sint interesati si daca sinteti de acord, comunicati-mi adresa personala de mail. Si sa stiti ca revenirea lui Teoctist s-a datorat faptului ca in razboiul intre generalii si coloneii de securitate din BOR, au cistigat primii.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, voi comenta articolul părintelui Sturza, care de altfel îmi este simpstic, într-un fragment din acest jurnal. Mailul meu îl voi rimite prin mail. Da, în prima fază au cîtigat generalii, dar și cînd și-au luat șo coloneii, unii ajunji generali, revanșa!

      Apreciază

  7. Radu Mârza zice:

    Domnule profesor, puteți da jos eticheta/ecusonul? Vă rog frumos. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  8. ontelusdangabriel zice:

    imnul 172// și toată această forță autodistructivă/ pe care și gravitația este invidioasă/ toate balamalele făcute vraiște/ cu bucuria aceluia care/ semidelirând/ te întreabă/ la ce bun nene balamale/ și toți acești oameni săturându-se de minciună/ dar nemaisuportându-se nici pe ei/ natură moartă cu bulbuci/ iată pictura premiată la bienala de la veneția/ cam vineție/ dar vom învinge/ și vom construi cea mai dulce dictatură care a existat vreodată/ dictatura nimicului instituționalizat/ oricum el dădea tonul de când nietzsche și-a pierdut mințile/ sărmanul/ și toată această forță autodistructivă/ pe care și gravitația este invidioasă

    Apreciat de 1 persoană

  9. vasilegogea zice:

    …scrie înainte, frate Liviu!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.