Chiar mă bucur că nu toți românii s-au isterizat, nu stau blocați în casă atunci cînd nu năvălesc să golească supermarketurile de mîncare. Iată, unii dintr ei și-au regăsit simțul umorului și hac haz de necaz, cum ne șade bine. Mai ales că necazul cel mare nu e virusul, cît panica, isteria etc stîrnite în jurul lui mai ales de o presă cu totul incapabilă să de ocupe decent de asemenea subiecte. Și, adaug, din păcate, nu numai la noi. Am văzut enormități și în presa socotită mai serioasă decît a noastră… Un grupaj de la Dorel Schor cu „semnele bolii” și altul mai optimist de la Laurențiu Ganea, din care aflăm de ce nu ne paște niciun pericol. Și o glumă grafică de la Ion Dumitru!

15 Semne că ai putea avea noul coronavirus
1. Lipsă de energie. N-ai dus gunoiul de o săptămână;
2. Ai în casă cel puţin două obiecte produse în China;
3. Îţi curg ochii abundent când vezi ce venituri ai;
4. Dureri musculare când te roagă cineva să-l ajuţi să care ceva;
5. Stare de greaţă şi vomă când deschizi televizorul pe ştiri;
6. Vărsături sâmbăta pe la 6 dimineaţa când ajungi acasă rupt;
7. Arsuri stomacale, intestinale şi anale după ce mănânci o şaorma extra picantă;
8. Ameţeli după orice discuţie cu părinţii;
9. Stare de agitaţie după 2 zile fără alcool;
10. Frisoane, tremurat puternic dacă te-ai aruncat în Dunăre după cruce;
11. Dimineaţa îţi vine greu să te ridici din pat;
12. Creierul e afectat grav. Nu dormi nopţile şi stai pe seriale pe Netflix;
13. Tinitus. Ai permanent senzaţia că auzi o bormaşină undeva;
14. Atacuri de panică la bancomat;
15. Paralizie când te întreabă „De unde vii la ora asta?”
Dacă ai cel puţin 3 din aceste simptome, du-te la farmacie şi cere TOATE medicamentele din stoc!
De ce vom scăpa de coronavirus!
Dacă vine cu CFR-ul, moare pe traseu, pentru că are o perioadă de incubație de doar 14 zile.
Dacă vine cu mașina, se scurge prin asfaltul de calitate turnat prin programul PNDL.
Dacă vine cu autobuzul, moare de plictiseală așteptînd autobuzul în stație.
Dacă vine cu avionul, moare de rușine când se aplaudă la aterizare.
Dacă ajunge la Cotroceni, Iohannis își dă seama prin mai, poate iunie.
Dacă ajunge în instituțiile statului, e întors înapoi pentru că nu are dosar cu șină.
Dacă ajunge în spitale, moare infectat cu nosocomiale.
Dacă ajunge în București, îl omoară poluarea.
Bonus:
–––-
– în orice casă din România îl poate trage curentul.
– pe cîmp, îl aleargă cîinii maidanezi.
– la munte, îl omoară hoții de lemne.
– la mare, apa e infectată din cauza oilor înecate din Midia.
Deci… de unde panica ?
Are și coronavirusul demnitatea lui. … Și frica lui.
imnul 116// băiatul ce livrează pizza/ reprofilat pe poezie/ împacă fița calm cu mița/ orgia devenind urgie/ cu sosuri dulci dar și picante/ ingrediente fel de fel/ la puritane ori bacante/ un telefon un șervețel/ piperul sarea chimionul/ nu au secrete pentru el/ blochează instant ghinionul/ un moderat puțin rebel/ la parmezan este maestru/ dar gorgonzola îi surâde/ când aerian dar și terestru/ cu mascarpone face dude/ specializare la milano/ printre pizzarii cei mai cei/ între ghiudem și oregano/ diversitate cu cercei/ băiatul ce livrează pizza/ reprofilat pe poezie/ în siguranță pune lița/ și dă catharsis doar – se știe
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fain.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hazul de necaz n-are mparte!
ApreciazăApreciază
BALADA CORONAVIRUSULUI de George TOPÂRCEANU/ scrisă cu aproape un secol mai devreme! Românii e vizionari!!!
_____________
Prea onorate doamne!
Când ţin acest discurs,
Dac-aţi vedea că intră în sală-aici un urs,
N-aţi năvăli afară prin uşi şi prin ferestre
Utilizând cu toţii resursele pedestre?
De ce? Fiindcă-i mare şi foarte fioros…
Coronovirusul însă e mai primejdios!
Dar fi’ndcă nu se vede şi fi’ndcă e prea mic,
Nu sperie pe nimeni…
Să judecăm un pic.
De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna,
Când ştii că te omoară, mic-mare nu-i totuna?
Să-mi spuneţi dumneavostră: ce importanţă are
Când un tâlhar te-mpuşcă, dacă e mic sau mare?
O fi el mic, virusul… da-i rău! Pe lângă el,
O biată matahală de urs e ca un miel.
Câţi oameni mor, de pildă, în fiecare ţară
Mâncaţi de urşi? Trei-patru…
Pe când această fiară,
Acest vrăjmaş de moarte al genului uman
Atacă şi distruge pe fiecare an
Nu zece, nu o sută… ci mii şi mii de vieţi,
Ci zeci de mii şi sute de mii de tinereţi ”
Că judecându-l după isprăvile lui crunte
Şi după lăcomie, apare cât un munte!
Un monstru, un balaur încolăcit în spaţiu
Ce-nghite fără milă, înghite cu nesaţiu
Şi tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e sătul…
Cu voia dumneavoastră, l-am insultat destul.
Ar fi acum momentul să-l punem sub o lupă
Să ştim: ce formă are şi cu ce se ocupă?
După savanţi şi medici ca doctorul Argon,
Virusul se prezintă sub formă de baston…
Dar bolnavii, săraicii, spun doctorului Ciucă,
Că lor li se prezintă sub formă de măciucă!
Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac
Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, —
Ceva aşa, cilindric… Regret că nu găsesc
O cretă şi-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc. —
S-a zis că face parte din regnul vegetal,
Dar eu nu cred… fiindcă nu-mi pare natural
Să fie din aceeaşi familie cu floarea,
Să fie văr cu macul şi rudă cu cicoarea,
Cu gingaşa mimoză, cu palidul narcis…
Ar însemna că-şi face familia de râs!
Nu, nu prea are alură de plantă — dimpotrivă:
Aţi întâlnit vreodată o plantă agresivă?
Văzut-aţi dumneavoastră o floare sau un pom
Să sară din grădină şi să se dea la om?
Ori aţi putea concepe vreun fel de ciupercuţă
Ce stă să se răpeadă, când nimeni n-o asmuţă?…
Dar, în sfârşit, s-admitem că scârba asta mică
Ar moşteni-n caracter ceva de la urzică, —
Nu prea importă regnul din care face parte
Cât mai cu seamă felul cum ştie să se poarte.
Distruge-n organisme ţesuturile vii;
Se instalează în trupuri firave de copii;
Îl poartă-n nas şi-n gură aproape-orice persoană.
Dar el preferă pieptul de fată diafană
(Deşi nu-i prea rezistă nici cei mai mari atleţi).
Şi — curios! — el are de mult pentru poeţi
Un fel de slăbiciune… s-ar zice că anume
Îi place să distrugă ce-i mai de preţ pe lume!…
De obicei, trăieşte la umbră. Scos la soare,
Devine melancolic şi, câteodată, moare.
Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie,
Ades, de supărare, el cade-n letargie,
Devine colb, se-nalţă pe-un strat de aer moale,
Pluteşte-n atmosferă… şi dând mereu târcoale
În jurul nostru, iarăşi găseşte un cotlon
Şi căpătând viaţă — devine iar baston!
Savanţi-l studiază făcând din el culturi, —
Un fel de gelatină… un soi de răcituri
Pe care stau microbii ca-n sânul lui Avram
Şi se-nmulţesc acolo în voia lor…
Uitam!
El dragoste nu face. Cu omul în contrast,
Coronovirusul este surprinzător de cast.
Dar cum se înmulţeşte atunci? Prin ce minune?
— Prin sciziparitate sau prin diviziune:
Se rupe-ntâi în două… apoi se face-n patru…
Şi-n nouă luni e-n stare să-ţi umple acest teatru
Cu fii, nepoţi, nepoate, şi socri mari, şi fraţi,
Şi veri, şi verişoare, şi cuscri, şi cumnaţi,
Că nici un fel de babă (de-a lor) n-ar fi în stare
Să-ţi spună a cui este şi câte neamuri are!
Prea onorate doamne!
Doar câteva cuvinte,
Şi-am isprăvit… (v-asigur că nu mi-am pus în minte
Să vă servesc coronovirusul o noapte-ntreagă).
Cum toată lumea ştie, microbul se propagă
Prin aer, prin contactul cu un bolnav în casă,
Prin lapte şi prin carne de vacă ofticoasă, —
Dar mai ales sărutul, când cade pe-un teren
Prielnic, răspândeşte agentul patogen.
Deci n-ar fi rău, fiindcă prudenţa e de aur,
Să vă feriţi din calea acestui mic balaur
Şi orice om cuminte să cugete mai des
Că n-are nici o grabă şi nici un interes
Să moară de prostie…
Că poate să-şi aleagă o altă maladie
Sau poate să-şi dea singur în cap c-o cărămidă,
În caz când existenţa îi pare insipidă;
Dar dacă-i place viaţa şi soarele, atunci
E bine să respecte aceste vechi porunci,
Pe care medicina de-un veac i le prescrie
Şi dumenalui se face mereu că nu le ştie:
Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,
Iar laptele şi carnea — să fie bine fripte.
În orice alimente şi-n orice băutură
Să puneţi acid fenic — nu mult: o picătură…
Şi cel puţin o dată la două săptămâni
Tot omul să se spele pe faţă şi pe mâini…
La poştă sau la gară (şi-n orice loc murdar)
E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,
Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală…
Iar când te duci la teatru sau intri în vreo şcoală
Şi aerul de-acolo îţi pare echivoc,
E mai recomandabil să nu respiri de loc…
Acei ce au bronşită sau tuse măgărească,
De semenii lor teferi grozav să se ferească!
Să nu-şi mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,
Să ţină toată iarna ferestrele deschise
Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia,
Să steie-nchişi în casă, c-afară-i udă ploaia…
Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie,
Cu propria ta viaţă să faci economie.
De nu vrei ca la urmă să te trezeşti mofluz,
Evită surmenajul şi orice fel de-abuz,
Răreşte-o cu tutunul, mai lasă băutura!…
Iar dacă, din păcate, vrei să-ţi apropii gura
De epiderma unei persoane din elită, —
Oricât ar fi persoana accea de grăbită,
La locul ce urmează să fie sărutat
Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat.
Ori, ca să fiţi mai siguri de viaţă, eu vă zic:
Nu sărutaţi nici mână, nici gură, nici… nimic!
ApreciazăApreciază
Ha, ha, ha! Multumesc! Sriu ca am rîs cu pseudo George T!
ApreciazăApreciază