Liviu Antonesei – Jurnal de pîrît (55). Apelul


Am primit documentele privind apelul deschis de adversarii mei împotriva hotărîrii instanței de fond. Apelul este un text lung, alcătuit, la prima, dar și la a doua vedere din două părți, aproximativ egale ca dimensiune. Prima parte este un fel de rechizitoriu aplicat hotărîrii instanței de fond și judecătorului care a formulat-o, cărora li se aplică și niște calificative, cel mai blînd fiind „afinități locale”. Nu am o bogată experiență procesuală așa că nu știu cît de răspîndită este această practică. Partea a doua reia acuzațiile din chemarea în judecată de la procesul de fond. Nu am alte comentarii de făcut, mă păstrez pentru întîmpinarea pe care o vom depune la tribunal, în termenul legal de 15 zile de la primirea înștiințării. În atașament, apelul în format pdf. Din momentul în care l-am primit oficial a devenit document public.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Liviu Antonesei – Jurnal de pîrît (55). Apelul

  1. eduardantoniu zice:

    Liviule, bafta, sper sa reusesti si de data asta, oricat va dura. Smecherul asta crede ca poate castiga orice, chiar calomniind – judiciabil si asta – cu „afinitati locale”. Pacat insa ca astia nu mai lucreaza deocamdata, fiindca nu vor sa renunte la pensiile lor speciale. Nu inteleg nici ce anume ii face speciali in raport cu oameni care au muncit din greu o viata si tot nu au macar o pensie decenta.

    Apreciat de 2 persoane

  2. fercu zice:

    Succes! E garantat, dar trebuie apărare. Dar, cu avocatul pe care-l aveți, apărarea va fi grozavă.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Lili Craciun zice:

    Or exista, Liviule, afinități locale și afinități centrale, în opinia filosofului. Urmează să mai facă și o cerere de strămutare, să ducă dosarul spre ”afinitățile centrale”. Glumesc, desigur, dar dincolo de glumă iată un atac la independența justiției. Cu alte cuvinte, tu nu te poți judeca în Iași fiindcă te cunoaște lumea și pot exista ”afinități” între tine și justiție. Dar Liviu Antonesei e o personalitate a întregii Românii (la fel și apelantul reclamagiu, ca să fim obiectivi) deci oriunde în țara asta pot exista ”afinități”. Prin urmare, ar trebui să vă judecați în altă țară 😀 😀 .

    Apreciat de 2 persoane

  4. ontelusdangabriel zice:

    imnul cincizeci și cinci// de câte ori încearcă puterea să acapareze ultimele resturi de normalitate/ tu ești îngerul de pază iubire/ și nu se prăbușește chiar totul/ când bolnavilor incurabili nu le mai rămâne decât resemnarea în vederea trecerii finale/ seninătatea firii tale mai aduce totuși o rază de speranță/ dacă senzația că răul se înstăpânește necruțător îi sufocă pe muritori/ amintirea frumuseții tale și pacea cu care vii tiptil în suflete amână suflul apocaliptic/ mângâierea ta e neprețuită/ discreta lumină a ta în contrast cu orgolioasele focuri de artificii ale celor vremelnic puternici pune surdina firească peste orice tumult/ gând al fericirii/ premergătoare a liniștirii/ cuvânt al împăcării/ mireasmă a înserării/ entuziasm al dimineții/ blândă vestitoare-a vieții/ rafinată lucrătoare/ pavăză strălucitoare/ tu alungi furia/ aduci bucuria/ cei necugetați/ i-arăți rușinați/ și zădărnicia/ spaima și pustia/ tot ce-i negru-n lume/ tu știi a supune/ femeie sublimă/ pricea o suprimă/ femeie duioasă/ a naturii casă/ femeie râvnită/ pururea iubită/ femeie tăciune/ jar ne pui pe nume/ roșul tău femeie/ creierul ne-ncheie/ părul castaniu/ trupul tău zglobiu/ mâini prea delicate/ buze-nfiorate/ picioare splendide/ viața ne-o deschide/ în totul zeiță/ tu ștergi orice fiță/ ziua tu ne-o bucuri/ cu ființe și lucruri/ să trăiești femeie/ a lumii scânteie/ ochiului cornee/ sufletului cheie

    Apreciază

  5. McStronțiu zice:

    Recursul se va judeca la ICCJ.

    Apreciază

  6. magda ursache zice:

    Afinități selective, nu?

    Apreciat de 1 persoană

  7. Virgil Cosma zice:

    Orgoliu visceral. Vanitate și narcisism. Și altele, încadrabile la categoria „diagnostic”,
    Sunt încredințat că peste 2-3 luni o să râdem cu poftă, pe terasa de la Starbucks, de aberațiile onorabilului. Deocamdată, desigur, nu e de râs.

    Apreciat de 2 persoane

  8. Larsen Elena zice:

    La acest nivel, filosoful neamului chiar nu poate recunoaşte că a greşit?
    Nu poate da o dovadă a înţelepciunii?

    Apreciat de 1 persoană

  9. Ce treabă am eu cu postprile fanilor?

    Apreciază

Comentariile sunt închise.