Cercul Poeților Apăruți (2) – George Tudor: Fără titlu


George Tudor are 19 ani, a terminat Liceul sportiv din Suceava și acum pregătește bacalaureatul. Sigur, pe acesta îl putea da anul trecut, dacă pe cînd era multă treabă la școală, nu făcea o escapadă de cîteva luni în Anglia. Pînă la urmă, n-a fost o idee rea, s-a reîntors foarte decis să-și încheie obligațiile școlare! Dar nu din pricina asta scrie poezii în engleză. S-a apucat acum o bucată de vreme de asta la îndemnul tatălui său, pe care l-a întrebat ce să facă pentru depășirea trăirilor negative, eliminarea energiilor negative. Tatăl, pe care-l cunoașteți drept InimăRea, de aici sau de copertele celor două cărți publicate, i-a dat sfatul bun, să scrie. Nu i-a spus ce, nici în ce limbă. Cred că inițial a ales engleza dintr-o anume pudoare, urma să se pronunțe despre intimitate, iar asta e greu și doar față cu tine însuți. La început, după propria mărturie, ieșeau niște amestecuri de gînduri, apoi au început să se mai aranjeze. Public prima poezie pe care și-a acceptat-o el însuși. Pentru neanglofoni, pun și o versiune românească pentru care îi mulțumesc poetei noastre din Chicago. Adela Rachi, care de altfel mi-a mai tradus cîteva. Sigur, eu cu engleza mea autodidactă m-am descurcat, dar un sprijin nu strică… Ce va face GT în continuare nu știu. Se va reîntoarce în Anglia și, poate, va continua să scrie poezii în engleză? Va rămîne aici și, poate, va scrie în română? Nu știu, e alegerea lui!

1.

I’d write something about a starry night;

but tonight, this very dreary night,
the sky’s just black.
behind it’s obscurity,
a splendid moving mosaique
of a lonely globe,
wandering around a bigger globe
which is itself wandering around some kind of center
its crushing our pride.
nevertheless here we are
sand grains of time
the painful loneliness
of a soulless universe
found inside an exquisite hourglass
carefully placed on top of a piano
whose owner is melodramatically playing
Chopin’s Marche Funèbre.

1.

Aș scrie ceva despre o noapte înstelată;
dar în această seară, în noaptea asta-ngrozitoare,
cerul este doar negru.
dincolo de negură,
splendidul mozaic în mișcare
al unui glob singuratic,
rătăcind în jurul unui glob mai mare
la rându-i rătăcit în jurul unui fel de centru
ne zdrobește mândria.
cu toate acestea, iată-ne
fire de nisip ale timpului
singurătatea dureroasă a unui univers neînsuflețit
într-o clepsidră desăvârșită
așezată cu grijă deasupra unui pian
al cărui proprietar cântă melodramatic
Marșul Funebru de Chopin.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (2) – George Tudor: Fără titlu

  1. elena zice:

    Foarte frumos poemul!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Virgil zice:

    Eu am crezut ca e chiar tatal lui si ma pregateam sa sar la beregata (da cand uzi poezia maestre 🙂 ).
    Oricum se zice ca ce naste din pisica soareci mananca.
    Bravo lui si felicitari .
    InimaRea asta nu te scuteste de o votca . Il deleg pe Dom’ Profesor sa ma reprezinte la bauta 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. neamtu tiganu zice:

    Apreciat de 1 persoană

  4. Array zice:

    O emoție! Iar poezia chiar prinde rădăcină!

    Apreciat de 1 persoană

  5. De unde se vede că uneori ocolurile fac bine, sunt aducătoare de poezie. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Array zice:

    Să fie-ntr-un ceas bun!
    Vaste mulțumiri, frate!
    Sigur că facem cinste nasului nostru literar.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.