Cred că am încheiat anul poetic, că doar n-o să mă apuce vreo poezie și azi!
Liviu Antonesei – Sulamita
Cînd eram tînăr, singura cadînă de aici era Sulamita
bruneta cu coapse fin curbate, pupilele ca pepita
și nimeni precum ea nu juca din buric învîrtita,
cînd noi, băieții oftam Sulamita, oh, Sulamita!
Tatăl ei era strănepot, nepot și fiu de mari bașkani
și-o purta doar în mătăsuri din China, bumbac de Pașcani
o punea să danseze la marile baluri cu ceilalți bașkani,
o pîndeam prin perdele, cum mă văd și acum, după ani .
Dar ea n-avea deloc ochi pentru mine, dar deloc, deloc
umbla mîndră, călcînd pe vîrf, se oprea cîteodată pe loc,
privea fix, cu ochii țintă în sus, dar ascunși de voloc
sau cum se chema plasa aceea subțire, et quoi donc!
Și-n veci norocul meu nu s-a chemat Sulamita,
bruneta cu coapse ușor curbe și ochii lucind ca pepita
și-n veci nu am privit-o doar eu dansînd învîrita,
prin vreme aud vocile oftînd Sulamita, oh, Sulamita…
Și tatei nu i-am iertat nici acum, după legiune de ani,
că nu s-a născut și el strănepot, nepot și fiu de bașkani!
30 Decembrie 2019, în Iași
@ntonesei's blog 
Mișto!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce tare e! Asta e poezia adevărată, ceea ce îți doresc și la anul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, eu nu scriu decît poezii adevărate, că așa vin ele la mine!
ApreciazăApreciază
Nici n-aș îndrăzni să spun altceva. Comparația era cu ale mele. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să nu mai compari una cu alta, există multe feluri de poezii frumoase… Ieri și azi, pe pagina asta, ai avut vreo patru exemple diferite….
ApreciazăApreciază
Iaca unde ‘s zăpezile de altădată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apar cînd nu te-aștepți!
ApreciazăApreciază
ciorapi negri 20 den numărul 3// în spațiu o ciudă vine tremurătoare dinspre iubirea mea pentru d-geea/ nu pizmuiesc faptele lor/ apoi cum să gelozesc fiziologia ta iubire/ hrănindu-mă din ea/ nici eu nu știam ce spun în august/ când bravam că încă n-ați văzut nimic/ deși o secretă intuiție mă orienta în chaosmosina/ vă purtați angst-ul cotidian/ pe mine mă poartă angus young de la ac dc/ pâlpâiți în orășelul adulților în timp ce freamătul pulsatil/ glosați quasi-doct despre un prototip al imaginii acustice pentru conceptul de cofetărie/ eu spun împreună cu diabetul metafizic/ la halta strâmbă filma câștigurile fiului/ c’est la philosophie du changement permanent
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat! O destindere! Și un zâmbet „ascuns de voloc“ acestui sfârșit de an! Același zâmbet să vă inspire și Anul ce Vine!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos, asemenea!
ApreciazăApreciază
Motto „tigancusa esti frumoasa, tigancusa mea!”
desi finalul, care dupa parerea unora ar fi cel mai important, este un pic trist, plin de regrete si acuzatii, totusi touchul senzual, din introducere si cuprins, da farmec povestii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci…
ApreciazăApreciază
Ha, ha, foarte nostim, dragă Liviu. Dar „sulamitele” orientale s-au mai „democratizat” azi, pe Nil in croazieră tocmai am văzut dansînd din buric o sulamita blondă, cumva in stilul Barbie Doll, de la școala de dans din Cairo. Și eu aveam in cap sterotipul brunetei cu forme mai curbe și m-am mirat💃.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi, dacă a mea era brunetă, ce pot eu cq să fac?!
ApreciazăApreciază