Da, cam asta ar fi, cam asta îmi iese. Cel puțin azi, de bună seamă și mîine… Pînă la urmă, asta e, aleluia!
Omul buzunar
Deși pare aburcat din văgăuni mai adînci decît vremea, ori
ieșit din negura unor codri sălbateci, omul buzunar a crescut
dintre noi și pentru noi, e de o banalitate înspăimîntătoare,
fără deosebire de sex, neam, culoare sau credință – el e la fel
de bine pravoslavnic, papistaș sau reformat și e mai încăpător
pe dinăuntru decît îl arată suprafața, secțiunea, volumul,
la nevoie se întinde elastic, se dilată pînă pare să plesnească,
dar nu plesnește în veci și de-a pururi, e încăpător, urieșesc
în metabolismul său fără sațiu, ce nu poate fi oprit de nimic.
Încet, încet, dar ritmic, cîmpia noastră, pămîntul și marea.
planeta cu totul, pînă și lumea, se vor înscrie sub semnul etern
al acestui marsupial cu o anume aparență antropomorfă…
Glorie ție, specie, pășește sub cununa necuprinsă de lauri,
nimic, niciodată, nu îți va mai sta împotrivă! Aleluia!
29 Noiembrie 2019, în Iași
@ntonesei's blog 
Poate nu va cuprinde chiar totul, omul buzunar. Măcar noi să ne salvăm. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Greu să mai fii optimist în zilele astea…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc frumos…
ApreciazăApreciază
Omul pungă și pungaș, care face gura pungă.
Felicitari!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Puternic și frumos poem! Îl tot recitesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos, Horia…
ApreciazăApreciază
,,ieșit din negura unor codri sălbateci, omul buzunar a crescut
dintre noi și pentru noi, e de o banalitate înspăimîntătoare….”
Pup LA
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci…
ApreciazăApreciază
Voi folosi poemul pentru un editorial, un mini-eseu. E voie? OMUL NOU are, în sfârșit, o alternativă….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur că e voie, tot ce postez e ppublic…
ApreciazăApreciază
OK. Mulțumiri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Plăcerea mea…
ApreciazăApreciază
…o nouă „specie” de mutant humanoid… multe „rude” mai are și omul pur și simplu!…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Da, cam așa mi-a ieșit și mie… Acum, după cum mi se pare, omul pur și simplu e în minoritate îngrijorătoare….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un poem deosebit. Cei fără marsupii suntem un trib pe cale de dispariție.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Rătăciți între marsupiale…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bine spus, aleluia. La putere-i prefăcătoria. Felicitări! Ce nu poate cuprinde această specie, este demnitatea.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos. Da, asta e pierderea fundamentală…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Văd o listă cu 100 de poeţi canonici ai literaturii române în care nu apare numele lui Liviu Antonesei, dar apare…Mihai Beniuc! Cu tot respectul pentru subiectivismul critic, ceva scârţâie prin „codrii sălbatici” ai patriei…Noroc că poetul e viu, iar poemul său rupe tăceri! Îl salut, cu drag, prin mijlocirea blogului său canonic!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos. Eu spun că e de bine că lipsesc de acolo, dar sînt prezent aici. Mi se pare ciudat să stabilești un canon în care sînt cuprinși autori încă în activitate….
ApreciazăApreciază
Deh…tradiţia spune că există „clasici în viaţă”.(probabil că există şi pre-clasici defuncţi) Aşa că unii se aliniază acestei premise ce ar trebui, totuşi, întâi demonstrată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cam așa cred și eu… Sîntem măcar doi în acord!
ApreciazăApreciază
Am preluat si eu acest poem pre-clasic al unui poet foarte in viata pe blogul meu de poezie. Daca tot e public🐒
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, Brîndușa. Sigur că e public…
ApreciazăApreciază