Liviu Antonesei – Omul buzunar


Da, cam asta ar fi, cam asta îmi iese. Cel puțin azi, de bună seamă și mîine… Pînă la urmă, asta e, aleluia!

Omul buzunar





Deși pare aburcat din văgăuni mai adînci decît vremea, ori

ieșit din negura unor codri sălbateci, omul buzunar a crescut

dintre noi și pentru noi, e de o banalitate înspăimîntătoare,

fără deosebire de sex, neam, culoare sau credință – el e la fel

de bine pravoslavnic, papistaș sau reformat și e mai încăpător

pe dinăuntru decît îl arată suprafața, secțiunea, volumul,

la nevoie se întinde elastic, se dilată pînă pare să plesnească,

dar nu plesnește în veci și de-a pururi, e încăpător, urieșesc

în metabolismul său fără sațiu, ce nu poate fi oprit de nimic.





Încet, încet, dar ritmic, cîmpia noastră, pămîntul și marea.

planeta cu totul, pînă  și lumea, se vor înscrie sub semnul etern

al acestui marsupial cu o anume aparență antropomorfă…

Glorie ție, specie, pășește sub cununa necuprinsă de lauri,

 nimic, niciodată, nu îți va mai sta împotrivă! Aleluia!





29 Noiembrie 2019, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Liviu Antonesei – Omul buzunar

  1. Poate nu va cuprinde chiar totul, omul buzunar. Măcar noi să ne salvăm. Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mulțumesc frumos…

    Apreciază

  3. Omul pungă și pungaș, care face gura pungă.
    Felicitari!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Horia zice:

    Puternic și frumos poem! Îl tot recitesc!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Fercu zice:

    ,,ieșit din negura unor codri sălbateci, omul buzunar a crescut
    dintre noi și pentru noi, e de o banalitate înspăimîntătoare….”
    Pup LA

    Apreciat de 1 persoană

  6. Fercu zice:

    Voi folosi poemul pentru un editorial, un mini-eseu. E voie? OMUL NOU are, în sfârșit, o alternativă….

    Apreciat de 1 persoană

  7. vasilegogea zice:

    …o nouă „specie” de mutant humanoid… multe „rude” mai are și omul pur și simplu!…

    Apreciat de 3 persoane

  8. Un poem deosebit. Cei fără marsupii suntem un trib pe cale de dispariție.

    Apreciat de 3 persoane

  9. Suditu Costel zice:

    Bine spus, aleluia. La putere-i prefăcătoria. Felicitări! Ce nu poate cuprinde această specie, este demnitatea.

    Apreciat de 2 persoane

  10. Gabriel Petric zice:

    Văd o listă cu 100 de poeţi canonici ai literaturii române în care nu apare numele lui Liviu Antonesei, dar apare…Mihai Beniuc! Cu tot respectul pentru subiectivismul critic, ceva scârţâie prin „codrii sălbatici” ai patriei…Noroc că poetul e viu, iar poemul său rupe tăceri! Îl salut, cu drag, prin mijlocirea blogului său canonic!

    Apreciat de 2 persoane

  11. Am preluat si eu acest poem pre-clasic al unui poet foarte in viata pe blogul meu de poezie. Daca tot e public🐒

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.