Veronica Ștefăneț, cîștigătoarea concursului editurii „Max Blecher”

După cum anunță poetul Claudiu Komartin, directorul editurii și președintele juriului – ceilalți membri fiind Alexandru Vakulovski, Tiberiu Neacșu și eu – că ediția din acest an, a noua, a concursului de debut de la Casa de editură Max Blecher a fost cîștigată de poeta Veronica Ștefăneț din Basarabia. Mai multe detalii privind istoria concursului și concursul din acest an pe blogul lui CK…

http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2019/10/veronica-stefanet.html

Iar mai jos cîteva poezii ale tinerei laureate

sar sub plapumă

mă lipesc de tine
îmi bag degetele în părul tău
cobor mâna lent
găsesc o ață subțire la gât
când o ating – te smucești ca o pasăre speriată

numai să nu adorm
stăm cuprinși, nu mișcăm, nu respirăm
am uitat că suntem mari și că avem voie
încâlciți unul în altul și fiecare în sine
haotici ca fibrele de internet din coridor
care ne fură intonația din chat
economi ca două becuri de cel mai mic voltaj

_______________________________________

mai ţin minte
cum e să o faci după o pauză lungă
mi-e frică să inspir prea adânc ca nu cumva să mă sufoc
ţin minte cum e durerea de mușchi a doua zi
plăcută ca prima atingere de apă când ajung pe arșiță la mare

fiecare mișcare îmi dă câte un ecou pe corp
amintirea stă pe suprafața pielii și mă sustrage din cotidian
fragilitatea ei mă face să fiu mai atentă cu lucrurile din jur

rezemată de nuc, furnicile urcă pe spate
mă desprind de umbra frunzelor, fac câțiva pași
mă aplec

cu mare grijă
ridic un pumn pe pământ
cu mare grijă
îl arunc peste capacul sicriului

_______________________________________

salata
lucește în razele amurgului
miroase a mărar
aburii se ridică deasupra farfuriei
bucățile de unt se scurg de pe cartofi
un troleibuz oprește timid în stație
până și ambulanțele și-au anulat astăzi cursele

două farfurii furculițe
șampania la rece
pahare, n-am pus pahare
pe picioruș
apă caldă burete spumă clătesc
șterg, ridic la soare – pete
apă burete spumă clătesc
prosop – pete
apă burete spumă prosop – pete
apă prosop – pete
arunc paharul în perete
cioburi în cartofi şi salată

trântesc ușa când plec

________________________________________

mila
mi-am epuizat-o în spitale
în tuburi băgate în uretre
anestezii și operații
reanimări și ambulanțe
toată rezerva s-a dus pe copii
unul a murit
celălalt învață să mintă
și să mă ignore

__________________________________________

când văd primii bujori neapărat îi cumpăr
oriunde aș fi
butonul cât moneda, peste noapte explodează într-o lume nouă, coaptă și suculentă
să-ți bagi fața adânc
lăsând petalele să te mângâie

de la dulceața mirosului o să-ți treacă fiori pe spate
plăcerea va veni și va dura