Da diseară se vor împlini patru ani de la tragedie cu peste 60 de morți și peste o sută de răniți. Și nici un vinovat. Cum spuneam într-un poem – „Morții sînt de vină!”. Public poemul comemorativ – și atît de sensibil – al Brîndușei Palade și adaug linkul către piesa The Day We Die cu Goodbye the Gravity, în interpretarea din seara sinistrului de la Clubul Colectiv…
The Day the Music Died
Celor care au plecat odată cu muzica
Nu poți să scrii elegii când adevărul intră în carne
și morții sunt vii teroriștii mai aproape decât nu
crezi
plănui să înnoptezi într-o grădină pe lângă chei
dar autostrada te mână departe spre casa cu livezi
feline
pompierii tac fata citește în grădină n-aude focul
aprins din datorie înjurăturile în soare a fi sau a
nu fi
toți arșii merg în pace unde-nfloresc bacteriile
aurii icoane-n locul salvatorilor colecții de
stafii
doamne trimite oștirile tale și nimeni nu va mai
muri dar pân-atunci îi culcăm în livada cu
jivine
le dăm turtă dulce fair trade blestemele se sting
în blana tigrilor și leoparzilor care se uită la
noi fix.
@ntonesei's blog 
Dumnezeu să ne ierte pe noi, nevrednicii rămași vii, cei care am îngăduit nepedepsirea exemplară a vinovaților. Lor, fie-le veșnică pomenirea. Sunt eroii involuntari ai unei noi revoluții, cred că de la ei a început trezirea conștiinței tinerelor generații. Ei, tinerii ăștia entuziaști, sper să schimbe odată țara asta de care până și eu, moșneag patriot, m-am săturat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Gură de aur să ai, frate Virgil…
ApreciazăApreciat de 1 persoană