RIP Mașa Dinescu!

Acum vreo treizeci de ani, după ce mă băgase fără să mă întrebe în USR, Mircea Dinescu avea obiceiul să ne invite, pe Emil Brumaru și pe mine, la el acasă după ședințele de consiliu și să ne păstreze acolo pînă se apropia ora trenului de întoarcere la Iași. Atunci am cunoscut-o pe Mașa Dinescu, una din cele mai plăcute ființe pe care am avut prilejul să le cunosc în viața asta. Cum Mircea și Emil erau destul de vorbăreți, intervenea rar, dar întotdeauna cu miez. Se mai ridica de la masă să vadă ce fac copiii, Irina avea pe atunci 6 – 7 ani, iar Andrei nu trecuse de multă vreme la mersul biped. Dar erau foarte drăguți amîndoi, iar familia emana căldură, prietenie în întregul ei. Sigur, deosebit de Mircea, pe care-l mai văd uneori, măcar cîne vine cu lansări de cărți sau de vinuri la Iași, pe Mașa nu am mai văzut-o de peste un sfert de veac, dar am avut-o mereu în minte și îl întrebam pe Mircea de ea. Știa, că traduce, că e șefa secretariatului literar la Teatrul Național… Multă putere Mircea, Irina și Andrei. Odihnește-te în pace, Mașa…

https://adevarul.ro/cultura/teatru/a-murit-traducatoarea-masa-dinescu-sotia-mircea-dinescu-58-ani-1_5db836725163ec42717f4ea8/index.html