Dacă nu mi-l semnala acum cîțiva ani poetul Nicolae Coande, este foarte posibil să nu fi cunoscut nici astăzi poezia atît de rafinată, dar uneori foarte directă, practicînd o imagistică aparent „obiectivă” și un cockteil de limbaje de întîlnit mai ales la poeții din sud. Autor al trei volume, distanțate binișor din 2002 pînă acum trei ani, poetul ar avea nevoie de o recunoaștere mai largă. Sigur că au scris critici și scriitori importanți despre el, sigur că i-am semnalat cărțile aici și i-am publicat poeme cînd a avut amabilitatea să-mi trimită, dar mie mi se pare insuficient dacă raportez la valoarea poeziei. Poate antologia recent apărută, Carte în cinci. O mînă de poeți, în care este prezent alături de Paul Aretzu, Nicolae Coande, Anton Jurubie și Lazăr Popescu, să lanseze un semnal mai apăsat…
Julien Caragea – nuntă mioritică (la amărăști)
joacă sub cortul imens de un alb nupțial
femei cu sâni occidentali nanău imperial
ce deraiază verzi ierburi și trenuri
cu val de cutremur și val de val
alături de bărbații lor ca niște șei albe
de albe iepe
sub albul cerdac ca un circ de spital
unde excelează solistul vocal
cu pulpele tari sub suplu voal
dansează alert ori sentimental
(aparte
s-a prins Făt-Frumos cu juna lui moarte)
chelnerițe diverițe nuntași fruntași
în caftane anterie giubele
șalvari iminei fermenele cepchene
cu ii înflorate cioareci ținute de gală treninge
pulsează zăltat sau alene
(sub alba lunii meninge)
alde Călcătură alde Geamanlâc
Vergel Șaptechile Nelu Isarlâk
(dacă poci să zâc)
vre o zgâtie de fată căci țărăncuță cum e ea
și Nazmie cea mai frumoasă din fâțele cu malotea
ș-a mea ibovnică din țara tadjikă
cu mâini (dosul acela apatic
în care se pierd fluviile)
aspre sau fine
frufruuri sclipiri de baloane ceruri streine
și parfumuri îmbinându-și efluviile
Ștefan cel Mare și Mihai Viteazu
călare pe Breazu
ș-apoi Iliescu și Constantinescu
și Traian Băbeazu
și Johannis Klaus
cel votat prin maus
frumos toți se îndistrează
de băuturi și tropot făcutu-s-a condens
(și-i frig și burează)
@ntonesei's blog 
Foarte fain!
cu pulpele tari sub suplu voal
dansează alert ori sentimental 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E un poet care îmi place tare mult, trăiește retras la Piscu-Vechi, ca profesor de frnaceză…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Strofa președinților „amărășteni” este letală!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tot poemul e stralucit, dar strofa cu pricina e un fel de apogeu!
ApreciazăApreciază
Ce e aia nanău? Inteleg ca poetul e din Piscu Vechi, Dolj. Am intalnit numele Nănău la un ploiestean in zona Toronto. acum vreo sapte ani.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca nume e foarte frecvent, dar dexonline nu dă un sens comun poate ne spune poetul… Contextual ar putea fi naș/ nan, nasă/ nană… Contetul fiind o nuntă, merge.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult pentru cuventele de bună apreciere. Și pentru difuzarea poemei, un mesagiu poate nimerit acuși – când avem „de nouveau” (nu caragești, ci caragialești) elecțiuni…
Iar „nanău”e un term argotic, de circulație restrânsă. Se referă, simplu, la posteriorul mulieresc. Dar (dacă stau să mă gândesc) nici echivalența cu „naș” nu-i rea…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumim și noi pentru lămurire. \argotismul chiar e rar, mă pricerp oleacă, dar nu-l știam, am ajuns la nan prin deducție.
ApreciazăApreciază
Multumesc. E regional oltenesc?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hehe! (vorba unei foste primministrese)
…și Johannis Klaus
cel votat prin [Mickey aka Ponta] maus…
Ca de obicei, foarte original… felicitări scriitorului!
Nea Iulică,
Nanău (in unele locuri – nănău) face referire la nas.
”Doar uită-te la ea, are cel mai drăguț nănău cârn, cele mai moi buze, cel mai drăguț măr al lui Adam…”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, asta i-am spus și eu, dar nici agotismul lui nu deloc rău!
ApreciazăApreciază
joacă sub cortul imens de un alb nupțial
femei cu sâni occidentali nanău imperial
ce deraiază verzi ierburi și trenuri
cu val de cutremur și val de val
alături de bărbații lor ca niște șei albe
de albe iepe
Ăsta, macho oltenesc de la muica lui!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este și ăncă de munte!
ApreciazăApreciază
Frumos poem… Am mai întîlnit argoticul „nănău”, cred că în volumul „Pe muchie de șuriu”, al regretatului George Astaloș (dacă nu mă înșeală memoria), unde termenii și expresiile argotice din poeme sunt explicate savuros de (regretatul) maestrul Piliuță, ilustratorul volumului… Cine mai știe azi de fermenea, iminei, cioareci, malotea, giubele și alte arhaice bagatele desprinse, parcă, din scrierile lui Nicolae Filimon? N-am găsit „cepchenă(e)”, care pare a fi (din context) tot un element de vestimentație… În zona dîmbovițeană unde sălășuiau bunicii mei materni, circula un sinonim al nănăului, băsănău…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hopa, băsănău am auzit și mai în sudul Moldovei în copilărie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană